” Oamenii m-au învățat să simt, iar natura m-a învățat să iubesc…”
Așa am fost eu, deși o carte micuță, este o carte plină de trăiri. Cu fiecare pagină citită, simți că ești acolo, că suferi și că râzi, că faci parte din poveste.
Nu e un secret că proza scurtă mă scoate din starea mea de confort, pentru simplul fapt că prefer romanele, care să aibă un început și un sfârșit. Cartea Elenei însă mi-a dat acea continuitate care mie îmi place. Chiar dacă cele 17 texte sunt diferite, eu am găsit un liant care să le lege, fie că este vorba de un cuvânt, de o idee, de un nume.
Modul de scriere lejer, relaxat, m-a făcut să o simt pe autoare aproape, să simt că port o discuție față în față cu ea, în care depănăm amintiri. Pentru că despre asta e vorba: despre amintiri, despre sentimente, despre oameni…
Nu o să vă povestesc nimic din întâmplările descoperite în poveștile scurte ale Elenei. O să vă spun doar că sunt Memorii din suflet și că se pot citi ca în Oglindă, deoarece tot ce e scris în carte poate fi Povestea mea, a ta, a ei…
Mulțumesc, Elena Ștefan! Dacă v-am făcut curioși, puteți achiziționa cartea de aici!
Please follow and like us:
Nu pare pe gustul meu 🙂
Merită o șansă. 🙂
Mie mi-a placut!
Felicitari pentru recenzie!
Mulțumesc! <3 Și mie.
Si semnul este deosebit. Suntem norocoase 😉
Aşa este. 😀