Bomboane, halate albe și un bisturiu…

Prima mea amintire din copilărie (nu cele citite în cărțile lui Creangă :P) este de la trei ani. Nu este o amintire cu baloane colorate și păpuși, nici măcar una cu vreo petrecere sau vreun cadou primit de la Moș Crăciun. Nu e nici măcar amintirea bradului răsturnat sau a prăjiturilor gustoase de la cofetăria din colțul blocului. Este o amintire cu bomboane, halate albe și un bisturiu…

Halate albe și-o fobie

Mama mi-a spus că mergem să cumpărăm bomboane. Ca orice copil de 3 ani, am mers țopăind până acolo, cu gândul la bomboanele delicioase care mi se vor lipi de mânuțele grăsune. Nici măcar n-am observat că am trecut de magazinul de la colț. Am ajuns într-o sală de așteptare lungă, cu pereții albi și cu niște lumini ciudate. Toată lumea era îmbrăcată la fel, în halate albe și toți treceau grăbiți pe lângă noi. Oare mama m-a adus în locul în care se fabrică bomboanele? Deja muream de nerăbdare să le gust.

Totuși, oamenii în halate albe m-au luat de lângă mama, care a rămas plângând. M-au întins pe o masă mare și m-au orbit cu niște lumini puternice. Acești oameni în halate albe mă țineau cu forța și atunci am realizat că ceva nu e în ordine și am început să țip, și să țip, și să țip…

Atunci a fost primul meu contact cu un spital. Îmi ieșise pe gât o bubă care se infectase atât de tare încât a trebuit scoasă chirurgical… pe viu, pentru că anestezia nu prindea. Momentul în care am văzut cum doctorul pune mâna pe bisturiu m-a marcat. Am plâns și m-am zbătut atât de tare, până au lăsat-o pe mama în sala de operații cu mine.

Durerea nu o mai țin minte, dar nu voi putea vreodată să uit doctorii și asistentele în halate albe, aplecați asupra mea, să mă țină cu forța. Eram doar un copil care abia aștepta să mănânce bomboane. Am primit, în schimb, o fobie pe viață…

Un halat mov, o rază de speranță

Apoi mi s-a descoperit o problemă la inimă și toată copilăria și adolescența mi-am petrecut-o doar prin spitale. Ajunsesem să urăsc atât de mult albul, încât refuzam să am vreo haină în culoarea asta. Înainte de operația la inimă, de la 17 ani, toți doctorii din spitalul în care m-am operat aveau halate medicale albe, în afară de unul, doctorul rus care m-a operat pe mine.

Am fost atât de șocată să îl văd într-un halat mov, încât atunci când mi-a zis că nu prind 20 de ani, i-am râs în față și am pus pariu că greșește. Un halat mov n-avea cum să îmi poarte ghinion. Era o oază de speranță între atâtea uniforme albe.

Domn’ doctor, vreau să vă anunț c-am câștigat pariul! Datorită dumneavoastră trăiesc, iar halatul mov m-a făcut să înțeleg că se poate și altfel. Se poate ca un strop de culoare să redea speranța de mult pierdută a cuiva, să vindece o fobie, să readucă un zâmbet.

Copiii au nevoie de zâmbete și de imprimeuri colorate

Din fericire, copiii mei sunt sănătoși tun și nu au avut de a face niciodată cu spitalul. Totuși, dacă ar fi cazul (Doamne ferește!), mi-ar plăcea să fie tratați de medici zâmbitori, îmbrăcați în bluze medicale cu imprimeuri. De medici care să aibă răbdare, să le zâmbească, să le transmită energie și veselie. Oare cer eu prea mult?

Totuși, copiii sunt copii! O pisicuță, un elefănțel, un tractoraș sau niște fluturași desenați pe o bluză sigur le va atrage atenția de la durere, de la frică, de la gândul că doctorul iar îi va face ceva rău…

Dragi medici, dragi asistente, știu că și vouă vă e greu! Știu că sunteți obosiți, poate, după ture foarte lungi. Știu că v-ați dori să fiți acasă, lângă familia voastră. Totuși, știu că v-ați ales această meserie cu gândul de a ajuta oamenii. A îi ajuta nu înseamnă doar a îi trata, la fel cum a îi trata nu înseamnă doar a descoperi ce au și a le da o soluție. A ajuta oamenii bolnavi înseamnă și să le oferi un zâmbet, un strop de optimism sau de energie, un strop de culoare.

Începeți prin a renunța la acele uniforme albe, dătătoare de coșmaruri. Alegeți-vă costume colorate, vă vor reda și vouă pofta de viață. Găsiți orice vă doriți pe Ehalate.ro, magazin online de costume medicale și echipamente de lucru. Un medic încrezător, zâmbitor și mereu aranjat va da din start impresia de persoană pe care te poți baza. Și nu asta căutăm atunci când ajungem la voi? Nu de asta avem nevoie?

Într-o mare de alb, fiți o pată de culoare!

Și în plus, vouă vă place să arătați toți la fel, ca niște copii la indigo, doar că albe? Nu vă dor ochii de la atâta alb, n-ați vrea să ieșiți puțin din tipare și să fiți diferiți? Nu v-ați simți mai bine într-un costum în care să arătați bine și să vă simțiți mai frumoși?

Haideți să ne vindecăm împreună de fobii, de frici și să ne colorăm viețile!

P.S. Și niciodată, dar absolut niciodată nu se glumește când vine vorba de bomboane! 🙂

*Articol scris pentru proba numărul 16 a competiției Superblog 2018, bazat pe povestea mea reală, din păcate .

Please follow and like us: