Copilul care a găsit soarele noaptea – Luca di Fulvio

Copilul care a găsit soarele noaptea este fără niciun dubiu cartea anului, pentru mine. O poveste absolut superbă, copleșitoare și care ar mai fi putut să dureze încă 700 de pagini și cu aceeași plăcere aș fi citit-o.

Copilul care a găsit soarele noaptea nu este doar o carte. Este o poveste despre supraviețuire, despre alegeri, despre cum evenimentele vieții ne pot schimba universul într-o singură secundă. Este o poveste despre prietenie, iubire și sacrificii și despre puterea de a o lua de la capăt din nou și din nou și din nou…

Copilul care a găsit soarele noaptea – când fiecare pagină îți transmite emoții, vei ști că citești o carte minunată

Marcus al II-lea este moștenitorului ținutului de Saxa. La doar câțiva ani, îi este oferit totul pe tavă și habar nu are de ceea ce înseamnă să fii un principe. Totul pare ușor, de la distanță. Însă, în ziua când întreaga familie îi este ucisă chiar în fața ochilor, lumea lui Marcus se dă complet peste cap. Singura minune prin care nu are și el aceeași soartă este că era bine ascuns, în timp ce se juca cu guvernanta lui… Minune sau blestem să fie să îți vezi întreaga familie ucisă?

Marcus este salvat de micuța Eloisa, o micuță țărăncuță și dus în casa mamei sale, Agnnete. Acolo, Marcus află că toată viața lui nu mai există. Acum trebuie doar să lupte pentru supraviețuire. Este tuns, i se dă un nou nume și câteva zdrențe și va locui în beci, împreună cu șobolanii. Dacă va trece de șoc și va face față schimbării, va deveni un șerb, la fel ca toți ceilalți.

Mikael crește, învățat să își uite originile. Trebuie să suporte, la fel ca toți ceilalți, furia noului principe, Ojsternig, un om rău și fără scrupule. Acesta se hrănește cu suferința celorlalți și aduce printre șerbi teroare pură, atunci când începe să omoare doar pentru propria plăcere.

De la prinț la cerșetor…

Ghidat de Agnette și de bătrânul Raphael, Mikael învață să devină unul de-al lor, rugându-se să rămână în viață îndeajuns de mult încât să le răzbune moartea părinților. Deși e doar un copil, ura îl va însoți în drumul lui spre schimbare și gândul răzbunării îl va căli.

Însă nu sunt singurele sentimente pe care le cunoaște… În el își face loc și dragostea pură, curajul, dorința de schimbare, de a face ceva.

Mikael este un luptător. Doar că nu pentru viață va lupta, ci și pentru dreptate. Cu cât crește mai mult, cu atât nu mai poate închide ochii la răutățile lui Ojsternig. Trebuie să facă o schimbare! Trebuie ca părinții lui să nu fi murit degeaba.

Copilul care a găsit soarele noaptea – cartea anului

Nu mai țin minte când am fost atât de entuziasmată de o carte cum am fost de Copilul care a găsit soarele noaptea. Am citit-o cu sufletul la gură, am savurat fiecare cuvințel și mi-aș fi dorit să mai dureze. Chiar și acum, la ceva timp după ce am terminat-o, sunt încă sub vraja acestei cărți minunate.

Luca di Fulvio a știut să creeze niște personaje fantastice, pe care le-a pus în niște situații care de care mai dificile. Povestea lui Marcus al II-lea va rămâne printre poveștile mele favorite și mă bucur că Adriana a insistat să o citesc (recenzia ei aici).

Cartea a apărut la Editura Rao și o puteți achiziționa de aici.