Cu tine merg și la dracu’… la Lacul Dracului

– Iubitule, ai face orice pentru mine?

– Știi prea bine că da, draga mea!

– Ai merge chiar și până la Dracu’, de dragul meu?

– Bineînțeles, doar că ar fi cam greu să îl găsesc.

– Nu-ți face tu griji de asta! L-am găsit eu. Săptămâna viitoare mergem la Lacul Dracului, cu Extreme Travel!

– Cred că numai tu ai putea să fii așa de bucuroasă că mergi la dracu’n praznic.

– Lacul Dracului, iubitule! Nu e departe, doar pe Cheile Nerei.

– Măcar atât!

Mi-e dor să privesc lumea de sus

Adevărul e că îmi e dor de turismul de aventură. Îmi e dor să escaladez munții, să simt vântul fluturându-mi pletele, la înălțime. Mi-e dor să văd florile de colț de pe Ceahlău sau să admir Pietrele Doamnei, pe Rarău. Mi-e dor să îngheț în plină vară, la Peștera Scărișoara sau să merg cu hidrobicicleta pe Dunăre.

Dacă nu v-ați prins încă, sunt Geograf. Natura mă cheamă la ea mereu și niciodată nu pot și nu vreau să mă opun. În timpul facultății, făceam atât de multe excursii în munții României, încât mă simțeam acasă în vârful muntelui. Nu mai conta oboseala, foamea, somnul… Nu mai conta nimic decât lumea care mi se întindea la picioare.

De când îi am pe cei mici, acest tip de excursii s-au mai rărit puțin. Alegem destinații mai potrivite lor, mergem la sigur și renunțăm la aventură și adrenalină. Așa că, mi s-a făcut dor. Și de ce să-mi fie dor, când poate să îmi fie bine?

I-am găsit pe cei de la Extreme Travel, am căutat printre excursiile personalizate din portofoliul lor și am găsit: vom merge pe Cheile Nerei.

Aventuri extreme și senzații tari pe Cheile Nerei

Poate că aș fi ales circuite safari în Africa, sau o escaladare pe Everest, dacă portofelul meu nu mi-ar fi râs în nas.

Da’ România ce are? Voi știți câte frumuseți ascunde? Voi știți ce priveliști ne stau la picioare, invizibile pentru ochii noștri, concentrați doar pe frumusețile altora?

Așa că, peste o săptămână, echipați și pregătiți de aventură, pornim în călătoria pe Cheile Nerei, cele mai lungi chei din Europa. Ce priveliști, ce minunății! Până și soțul meu rămâne mut de uimire în fața frumuseților pe care natura i le arată și uită să comenteze că unele trasee sunt prea grele pentru gustul lui.

Majoritatea a auzit mai întâi de Cascada Bigăr, unică în lume, și abia apoi a aflat de celelalte frumuseți de pe Cheile Nerei. Zilele astea, le vom acorda atenția cuvenită.

În prima zi, de dimineată, mașinile ne lasă la Păstrăvărie, în miros de pește proaspăt și hamsii. Chiar dacă știm că ne va îngreuna, nu ne putem abține să nu mâncăm câte ceva înainte de a pleca spre Ochiul Beiului, lacul cu apa mereu de același albastru ireal, despre care legendele spun că s-a format din lacrimile unui tânăr ce își plângea iubita ucisă.

De la Lacul Ochiul Beiului, prin care am trecut la propriu, eu luând și-o trântă-n fund, pentru că eram prea ocupată să casc gura, am mai urcat puțin, până la Cascada Beușnița. Traseul, deși destul de lung, este accesibil oricui, chiar și copiilor. Priveliștea merită toți banii și tot efortul.

A doua zi, suntem pregătiți s-ajungem la Dracu Lacul Dracului. Habar nu are soțul meu ce îl așteaptă. Credeți că dacă îi spuneam că va trebui să trecem pe o punte suspendată, deasupra Nerei, care a avut și zile mai bune, mai mergea undeva? Unele lucruri pur și simplu se omit, n-ai ce să faci. :)))

La Lacul Dracului, doar liniștea vorbește

Traseul începe ușor, pe niște cărări de munte spectaculoase. În dreapta pereții de piatră, în stânga Nera învolburată după o ploaie de vară. Deși cărarea e destul de lată, Sorin are tendința de a mă lipi de pereții din piatră din dreapta mea, să fie sigur că, în nebunia mea, nu alunec și cad. Crede el că scapă așa de repede de mine? :)))

Trecem prin tuneluri (unii le spun turcești, alții romane), cu apa intrându-ne în bocanci. Traseul e din ce în ce mai frumos și toți suntem muți de uimire. Se aud numai click-urile telefoanelor și aparatelor foto și vuietul Nerei.

După ce trecem de Puntea lui Vogiun, cu trei rugăciuni și promisiunea că vom face numai lucruri bune de acum încolo, nimic nu ne mai sperie. Nici măcar când trebuie să trecem pe La Cârlige, suspendați deasupra Nerei care curge cu viteză. Îl văd pe Sorin că e cam galben la față, dar nu zice nimic și știu sigur că, deși îi este frică, îi place maxim peisajul. Aflăm că Lacul Dracului este cel mai mare lac carstic din țară, fiind inițial un lac subteran, care a ieșit la suprafață odată cu dărâmarea peșterii cu același nume.

După o zi extraordinară, oboseala este uitată și ne bucurăm de o seară frumoasă la pensiune, uitându-ne la fotografii și minunându-ne încă o dată de locurile uluitoare pe care le-am văzut. Este momentul perfect să îl pregătesc pentru ce va urma a doua zi.

– Iubitule, să știi că mâine avem un program special.

– După surprizele zilei de azi, îmi e și frică să întreb despre ce este vorba.

– Hai, că n-a fost chiar așa de rău! Dacă n-ai făcut infarct suspendat deasupra apei, mă îndoiesc că vei face când vei fi pe apă, în bărcile pneumatice cu care vom face rafting pe Nera.

– Pooooftim?

– Și eu te iubesc! 😀

Articol scris pentru proba numărul 10 a competiției Superblog.

Poze din arhiva personală și din albumele Extreme Travel.

Please follow and like us: