De ce Porția de citit?

De când mă știu, mi-a plăcut să citesc. Când eram mică, devoram carte după carte, fără să am vreo altă grijă. Țin minte și acum că mama mă ruga să mai las și eu cartea din mână. Ce ironie, nu-i așa? Când a văzut că n-are cu cine, m-a lăsat cu poveștile mele. Citind, puteam evada în orice colțișor al lumii și puteam fi orice și oricine.

Apoi, nu m-am mai mulțumit cu cititul și m-am apucat să scriu. Poezii, frânturi de povești, caiete întregi începute și lăsate baltă, ascunse de ochii altora. Timpul a trecut, însă nu mi-a știrbit pasiunea pentru lectură și scris. Așa  mi-a venit ideea să scriu recenzii de cărți, doar pentru plăcerea de a ști că poveștile rămân undeva, că sunt împărtășite.

Astfel, în urmă cu 3 ani și jumătate, am hotărât că e cazul să îmi fac un blog. Eram sigură că pot mai mult, voiam să am căsuța mea, locul în care să-mi adun ideile și să le împărtășesc cu iubitorii de lectură. Total paralelă, folosind internetul doar pentru socializare, nici măcar nu știam ce înseamnă să ai un blog. Totul părea ușor, privit din afară. Într-o zi, sub impulsul nebuniei de moment, mi-am deschis un blog pe Blogspot.

Pe 7 iunie 2015, a luat naștere Porția de citit.

Am început să scriu, mânată de entuziasmul începătorului. Blogul arăta groaznic, pentru că habar nu aveam să îi fac niște setări cât de cât acceptabile. Am intrat prin toate grupurile de cărți (apropo, e o întreagă comunitate de cititori la noi în țară), pe unde am dat cu share-ul cât de mult am putut. Urmăream numărul de vizitatori cum așteaptă un copil desertul, după masă. Mă bucuram pentru fiecare click, pentru fiecare comentariu. Dacă articolele mele primeau vreun share, deja făceam dansul bucuriei.

Scriam des, pentru că citeam mult. Mi-am făcut pagină de facebook atașată blogului încă din prima zi și recunosc că am început-o cu un concurs. Am trișat puțin, pentru a crește. Se pare că a funcționat. De atunci au mai urmat multe, dorindu-mi să îmi răsplătesc cititorii.

Am început apoi să îmi prind urechile și să mai schimb o temă, să mai adaug un link, să mai pun un banner. Eram fericită de fiecare dată când îmi reușea, mai ales că făceam totul fără ajutor.

Cu fluturi în cap și cu gândul la cărți frumoase, am trimis email-uri către edituri, când aveam mai puțin de o lună de când îmi deschisesem blog. Nebună eu că am scris, nebuni ei că au acceptat. Lucrul ăsta mi-a dat avânt și Porția de citit a început să crească. Primeam și ofeream încă o porție, și încă o porție, și încă o porție…

Undeva, pe drum, nu a mai fost de ajuns doar asta.

Aveam prea multe de spus. Îmi place și să gătesc, îmi place și fotografia, îmi plac și călătoriile, îmi place frumosul… Anul trecut, în toamnă, m-am înscris la prima mea ediție Superblog. Cititorii mei au primit foarte bine schimbarea, iar eu am ieșit pe locul 6. Ăsta a fost momentul în care mi-am dat seama că vreau să trec la următorul nivel.

Majoritatea bloggerilor încep întâi cu un blog generalist, apoi își aleg o nișă. Eu am făcut lucrurile invers, ca de obicei. Am trecut de la un blog despre cărți la unul general.

– De ce?, am fost întrebată.

– De ce nu?, am răspuns.

Trecerea pe domeniu m-a dus la alt nivel

În decembrie anul trecut, am făcut pasul și am trecut pe domeniu. Mi-am dat seama, că dacă vreau să îmi fac și să îmi păstrez un nume în blogosferă, trebuie să avansez și să investesc. Credeți-mă, că a fost cea mai bună decizie. De data asta însă, trebuie să recunosc că am apelat la specialiști, pentru că am vrut să se vadă diferența. Am lăsat în seama lor temă, grafică, design, eu doar trasându-le câteva idei despre ce îmi doresc. Pe parcurs, am mai intervenit și eu, după ce m-am familiarizat cu noua platformă, atât de diferită față de Blogspot. Rezultat e ceea ce vedeți acum și deocamdată mă mulțumește.

M-am gândit mult dacă să păstrez numele, înainte de a face trecerea. Am hotărât să o fac, pentru că mă reprezintă. Porția de citit nu înseamnă doar cărți. Porția de citit nu e doar despre mine. E și porția voastră de citit, articolele mele. Din diverse domenii… N-aș fi putut să renunț la el.

La aproape un an de când am domeniu .ro, a venit momentul retrospectivei. S-a pus vreodată problema să renunț? Nici gând! Nici măcar atunci când răutățile mă descurajau. Nici măcar atunci când problemele nu-mi dădeau pace. Nici măcar atunci când oamenii de lângă mine mă priveau de sus, neînțelegând de ce fac asta, de ce scriu.  Fac asta pentru că e parte din mine! Scrisul mă reprezintă.Poate că nu o fac bine, dar o fac cu sufletul.

Învăț în fiecare zi, de la oricine.

Sunt mereu în competiție cu mine. De când am blogul, am învățat despre SEO, tehnici de scriere, reach, unici și alte chestii de care nu aveam habar că există. Le pun în aplicare mereu? Poate că nu! Dar, cel mai important, am învățat să cred în mine, să fac ce îmi place, indiferent de ce părere au cei din jurul meu. Am învățat că oamenii te surprind, uneori în bine, alteori în rău.

Porția de citit a crescut. Mă uit la cei aproape 10.000 de oameni de pe Facebook și mă întreb când am ajuns aici. Parcă mai ieri pășeam timidă entuziastă în lumea blogosferei, fără să am habar cu ce se mănâncă. Azi, sunt mândră de ce am reușit să fac. Și pentru asta vă mulțumesc vouă, celor care ați făcut posibile toate astea, doar citindu-mă.

Până data viitoare, nu uitați să vă luați Porția de citit în fiecare zi!

Articol scris pentru proba numărul 11 a competiției Superblog2018.

Poze din arhiva personală și de pe site-ul Domaz.ro.

Please follow and like us: