“Dacă ai 30 de ani și trăiești în România, Descâlcitorul e romanul tău. Nu l-am scris eu, pentru că nu sunt scriitor. S-a scris de la sine din nevoia de a da ‹‹save as›› unei etape din viață. Fete, rock, nopți în centrul vechi, oscilație între iubite, întrecări care se afundă la nesfârșit și multe deliruri încâlcite se regăsesc în acest roman. Eu l-am scris pe nerăsuflate, sper ca tot așa să-l citești și tu.”
Ok, ok….am 30 de ani, recunosc. Trăiesc și în România, prin urmare trebuia să citesc Descâlcitorul. Ce vă pot spune despre el? Încâlcite-s ițele Descâlcitorului…
Personajul nostru principal, Mircea (romanul e autobiografic), e un bucureștean normal, am putea spune. Are o slujbă bună, la o firmă cunoscută, cântă rock într-o trupă și iese cu prietenii în Centrul Vechi. Nimic ciudat, nimic scos din comun.
Fără calități extraordinare, autorul s-a creionat simplu, exact așa cum este. Existența lui ar fi chiar banală, dacă nu ar fi oscilația între cele două iubite: Lia și Ana. Una este dreapta sa, una stânga; una lumina, alta întunericul; una puritatea, alta tentația; amândouă indispensabile pentru Mircea.
În încercarea lui de a alege pe una din ele, Mircea își dă seama că nu poate, pentru că se definește prin amândouă. Cine este Mircea? Nu își mai poate răspunde la întrebarea asta, atâta timp cât nu poate face o alegere.
Cine este Mircea?
Toate pălesc în fața acestei întrebări, aparent fără răspuns. Asta încearcă să afle autorul în această carte, care “s-a scris singură”.
Să fie Mircea al Liei sau al Anei?
Puteți afla asta achiziționând cartea de aici. Mulțumesc, Editura TracusArte!
Please follow and like us:
Mi-a plăcut enorm acest roman! 🙂 Foarte frumoasă introspecția scriitorului la un moment dat și o viziune superbă, ireală asupra condiției sale.
Și mie mi-a plăcut! 🙂
Nu am auzit pana acum de aceasta carte dar m-ai facut curioasa 🙂
Nici eu nu am auzit de carte, până acum. 🙂