Dreptul la vacanță nu ni-l ia nici gura lumii
— Mami, mami, uite-l pe Controlorul cel Gras! Vocea Amirei răsuna în întreg trenul și eu mi-am promis în gând să nu o mai las să se uite la multe desene cu locomotiva Thomas, în timp ce m-am făcut stacojie la față, de rușine. Norocul meu! Controlorul cel gras avea și el un copil acasă, pasionat de aceleași desene animate. Nu am scăpat însă de aceeași întrebare, auzită continuu în ultima perioadă:
— Cum, mergeți doar dumneavoastră și fetița la mare? Singură, noaptea?
Îmi venea să le strig să mă lase toți în pace și să își vadă de treburile lor. Era prima mea vacanță adevărată și nimic nu îmi putea strica bucuria. Nu mi-a păsat când prietenii și rudele mi-au zis că sunt nebună să plec singură, cu un copil de 3 ani după mine, de la Iași la Constanța. Nu mi-a păsat decât de bucuria pe care o vom avea amândouă când vom călca pentru prima oară în viață pe nisipul umed de la valurile mării.
Cu geanta într-o mână și o mânuță mică în cealaltă, am pornit în aventura vieții noastre. Doar noi două și dorința de a cuceri lumea…
Orice copil ar trebui să aibă dreptul la vacanță
Ca și copil, nu am fost niciodată în vacanță. Excursiile de o zi, în care nici măcar nu apucam să mă dezmeticesc că am plecat undeva, nu se pun. Cum nu se pun nici practicile din timpul Facultății de Geografie, în care cutreieram țara, în scop educativ. Nici weekend-urile în care poate că ajungeam la munte nu le consider vacanțe. Prima mea vacanță adevărată o consider acea vacanță la mare, făcută împreună cu Amira. Restul, au fost doar scurte escapade…
Așa că, vă puteți imagina entuziasmul și curiozitatea cu care am pornit la drum. Țin minte și acum că trenul pleca undeva pe la 23 din Iași, urmând să ajungă dimineața pe la 6-7 la Constanța. Credeți că am dormit vreo clipă? Eram prea fericite, prea nerăbdătoare, prea surescitate. Bineînțeles, dacă aveți prin preajmă vreun copil mic, vă imaginați că nu a dormit tot vagonul de gura Amirei, nu doar noi…
Prima oară când am băgat picioarele în nisipul umed și cald a fost o adevărată revelație și un moment pe care sigur nu îl voi uita vreodată. Mi-am dat seama cât de multe am pierdut până atunci. Mi-am dat seama cât de frumoasă este viața și cât de mult o lăsăm să treacă pe lângă noi. Mi-am promis atunci, mie, Amirei și viitorului, că nu voi mai lăsa să treacă pe lângă mine clipele frumoase. Mi-am promis că mă voi bucura de viață, de vacanțe, de mângâierea soarelui și de briza mării. Mi-am promis că nimeni nu ne va lua dreptul la vacanță.
Soare, valuri jucăușe și înghețată
Cele câteva zile petrecute la mare au fost pentru noi un adevărat Paradis. Ne-am cazat undeva în Mamaia Nord, într-un loc cochet, aproape de plajă. Am dormit până târziu și n-am prins nici măcar un răsărit. Însă am prins multe apusuri roșiatice, cu Soarele ascunzându-se printre valurile învolburate. Am mâncat înghețată la cină și porumb fiert la gustările dintre mese. Am adunat scoici din care am făcut apoi coliere și brățări, pe care le-am tot purtat până la următoarea vacanță. Am vizitat Delfinariul și Acvariul, ne-am dat în toate leagănele din parcuri și am construit castele de nisip cât pentru toți cei 26 de ani în care am fost privată de frumusețile mării.
Telefonul a zăcut uitat într-un colț, iar click-ul camerei foto s-a auzit continuu. Pentru câteva zile, nu au existat reguli, nu a existat lumea dinafară… Ne-am avut una pe alta și am avut marea. Marea care ne-a auzit râsetele până târziu în noapte, marea care a alinat genunchii zdreliți ai Amirei și pielea arsă de soare a mea. Marea care ne așteaptă de atunci, an de an. Doar că, acum suntem în formulă completă, de patru…
Christian Tour susține Dreptul la vacanță
Următorul obiectiv pe care îmi doresc să îl bifez este o vacanță cu Christian Tour. Și, ca să nu mă dezmint, voi alege tot o vacanță la mare, dar pe alte meleaguri. Pentru că și Christian Tour susține Dreptul la vacanță, sunt sigură că va fi una memorabilă, așa cum au fost toate de la acea unică vacanță, de acum 7 ani.
P. S. La întoarcerea de la mare, ne-am întâlnit cu același controlor. Noi eram zâmbitoare, bronzate și îmbătate de fericire. El era tot Controlorul cel gras…
*Articol scris pentru proba numărul 1 a competiției Spring Superblog 2019.
*Pozele sunt din arhiva personală.
Fetele aventuriere! Memorabilă vacanța voastră!
Foarte faina experienta ta! Cred ca v-ati distrat pe cinste. Cat despre gura lumii, aia n-o inchide nimeni, dar important este sa ne simtim noi bine, restul sunt detalii.
Așa mamă așa fiică, nu-i așa?:)
Era păcat ca după tot ce se voia a vă fi împotrivă să nu vă bucurați de o vacanță frumoasă!
Succes!
Felicitări pentru articol foarte frumos! Mai emotionat💝😘
Super articol! Altă dată as fi spus că nu am curaj să plece singură. Dar am avut. Și nu cu un copil, cu doi. Am plecat la Costinești și ne-am bucurat teribil
Amintire de neuitat pentru tine și Amira! Felicitări din suflet pentru articolul minunat!
Ce vacanță frumoasă ați avut voi doua, m-ai transpus cu totul în povestea ta, felicitări și mult succes în competiție!
Ce frumos. Într-adevăr nu multe persoane ar avea curajul tau. Ati avut o vacanță minunată. Controlorul cel gras a fost fireasca de pe tort cred.
Ce frumos ai scris. Ma bucur ca nu te impiedica nimic sa iti petreci timpul frumos cu copiii tai.
Mi-ai facut pofta de mare si uite si tu cat mai e pana la vara! Abia astept canicula. Sezlong, nisip, mare, o carte buna…
Îmi amintesc și eu de prima dată când am văzut marea, de nedescris! Un articol wow! Mult succes!❤
Curajoaselor! Cred ca a fost minunat! Succes!!!!😘😘
Mult succes in competitie!
frumoasa vacanta ati avut, si a mea a fost la mare prima:*
Nu stiu cum… dar parca toti controlorii sunt grasi 😀
Cand am fost in Maroc ma uitam cu jint la valuri, la nisipul curat si minuscul, la grauncioarele acelea infim de mici. Cum naiba sa nu imi bag picioarele si sa nu topai putin in apele oceanului? Mi-am luat si copiii dupa mine. Eram 3 topaitori in apa si lumea se uita la noi ca la nebuni. Batea vantul de se faceau vartejuri de nisip si noi topaiam in apa.
Hahaha… am ras pe infundate la faza cu controlorul cel gras! Inca rad imaginandu-mi scena! Multumim pentru amitirile puse pe “hartie”. Superb articolul!
Iti doresc mult succes in competitie.
Foarte frumoasa experienta ta! Sper sa ajung si eu anul viitor la mare, iar copilasul nostru sa isi creeze amintiri frumoase
bravo, nici nu ma asteptam la altceva din partea ta 😀 v-ati facut amandurora o bucurie si in mod sigur va fi cea mai draga vacanta din viata voastra!
ce frumoase fete vad eu pe aici! mult succes, mi-a placut articolul tau 🙂
Asa mama, asa fiica! 🙂 Mi-ai reamintit de ultima mea vacanta la mare si acum am un dor de soare, de briza marii si apusurile frumoase din timpul verii.
Asa tare m-am amuzat la faza cu Controlorul gras. Mi-am adus aminte instant de trenuletul Thomas .:)
Foarte drăguț articolul, mi-a trezit amintiri legate de primele vacante pe litoralul românesc.
Mulțumesc pentru zâmbete! Foarte fain articolul, la fel și imaginile, felicitări! <3 Mi-e dor de mare acum…
Articolul scris de tine mi-a trezit frumoase amintiri, de când eram mic copil și mergeam cu familia în vacanță.
O experienta placuta si o apreciere maxima pentru felul in care iti cresti copiii. Implicarea ta se vede in tot ceea ce faci si sunt convinsa ca nici tu, nici Amira nu veti uita acele clipe pe care le-ati avut voi doua la mare
E foarte bine ca alegi sa ai parte mereu de vacante cu familia ta. Este important acest timp pentru relaxare. 😘😘
Cand ajungem la mare toti ne transformam in copii. De aceea si calatoria pina acolo este frumoasa indiferent de peripetii.
Curajoase ,stiu ce zici cand te referi la distanta Iasi- Constanta. Cam asa calatoresc si eu vara de vara. Vatra Dornei – Bucuresti sau V-Dornei Constanta este o distanta farte mare care se lasa cu vreo 10-12 ore pe tren 🙁
Cele mai frumoase amintetiri din copilarie sut cele din vacante, de-aia trebuie sa facem orice sa ne ducem copii in cat mai multe locuri 🙂