Epidemia Superblog nu se vindecă

În fiecare primăvară și toamnă, epidemia Superblog își face simțită prezența. Începe ca un microb simplu, care se infiltrează adând în organismul bloggerilor. Se dezvoltă ușor, apogeul fiind sindromul 23.59, de 3 ori pe săptămână.

Ușor, începi să ai ticuri obsesive, pentru că ți se lipește degetul de F5, când auzi că se mișcă clasamentul. Odată ce contactezi microbul, greu te vindeci.

Eu m-am îmbolnăvit prima oară în toamna lui 2017. Atunci, mi s-a părut ușor, am zis că scap. Însă, primăvara lui 2018 a adus din nou epidemia Superblog. Când abia mă vindecasem și credeam că îmi revin, a venit toamna 2018 cu o nouă epidemie de 2 luni.

Acum, am fost 100% convinsă că nu mă îmbolnăvesc iar. Virușii îmi dădeau târcoale și mă tentau cu vise îndrăznețe și promisiuni de adrenalină și distracție. Tentațiile erau la tot pasul. Am rezistat 2 zile. Azi, am știut că nu am scăpare. Singura soluție e să îmi accept soarta. Sunt bolnavă cronic.

Epidemia Superblog pândește la ușă

Numa’ mâine nu-i poimâine și simptomele încep să apară. Dacă vreți să știți sigur cum să vă mențineți pe linia de plutire în timpul epidemiei, citiți prospectul. Apoi, completați formularul prin care vă cedați toate drepturile facultăților mintale și nebunia începe. Cei care trecu cu bine de epidemie, vor fi recompensați cu un certificat medical în care dovedesc că sunt apți pentru provocările vieții de blogger.

Cu cine intru în convalescență?

Please follow and like us: