Heruvim – Adrian Petru Stepan

De fiecare dată când citesc o carte scrisă de Adrian Petru Stepan, am impresia că stau în față cu o carte scrisă de altcineva. Heruvim este deja a treia cartea scrisă de el pe care o citesc și e total diferită față de Crepuscul și Legendele șefului de gară. Chiar dacă în Heruvim am găsit mici indicii care m-au dus cu gândul la cele două cărți, stilul autorului este cameleonic și se schimbă de la o scriere la alta. Ce rămâne însă constantă este calitatea scrierii.

Pentru cititorii neexperimentați, Heruvim poate părea o lectură grea. Asta, petru că trebuie citită cu atenție, fiind plină de semnificație. Pasiunea autorului pentru istorie a fost transpusă în carte și detaliile sunt atât de corecte și concrete, încât te întrebi dacă nu cumva nimic nu e ficțiune și toată cartea este doar realitate.

Heruvim – misterele sunt mai periculoase decât comorile

Un mare mister e mai periculos decât o comoară. Fiindcă aurul este drogul  celor mulți, pe când tainele sunt apanajul celor puțini și puternici, care cunosc gustul aurului și acesta nu îi mai stârnește.

Într-o Timișoară a zilelor noastre, un funcționar bancar care este și scriitor nimerește într-o revoltă la închisoare, în timp ce este prezent la un cerc de lectură desfășurat acolo. În vâltoarea evenimentelor, acesta este răpit de către trei pușcăriași, pentru a îi ajuta să descopere o comoară despre care ei cred că ar fi ascunsă în centrul Timișoarei, încă de pe vremea lui Lawrence al Arabiei.

Eroul nostru se trezește fără voie într-o aventură care îi va schimba voia. Chiar de ar vrea, nu poate da înapoi, pentru că misterul îl acaparează și în scurt timp realizează că nu e vorba doar de o comoară ci de ceva mult mai important. Atât de important încât încep să se petreacă tot felul de lucruri stranii în jurul misterului.

Crime și o taină de dezlegat, în doar 24 de ore. Un scriitor, un profesor și un agent secret își unesc forțele, pentru a desluși un mister de secole… Va merita oare efortul, rezultatul? Vor rezista până la sfârșit, vor fi ei acei oameni care vor desluși care este adevărata comoară?

Citind Heruvim m-am simțit și eu ca într-o goană după comori. Am stat aproape 3 ani în Timișoara și am citit cu mare drag paginile în care vedeam deja străzi, clădiri și locuri dragi mie. Autorul a reușit să îmi mențină interesul treaz și să mă facă curioasă. Însă, așa cum am spus, nu e o carte pe care să o citești la un moment de relaxare. E o carte din care înveți, așa că trebuie să o citești cu ochii deschiși și cu mintea la fel.

O puteți achiziționa de aici, dacă v-am făcut curioși.