Fără categorie
10

Interviu diferit cu Leila Sandra Coroian

by Catalina Coman · Published februarie 17, 2017 · Updated decembrie 27, 2017

Acum că ați citit titlul veți spune: “O, nu! Alt interviu, aceleași întrebări.” La alt interviu ați nimerit-o, dar întrebările sunt mai diferite, mai altfel. Prima luată la rost a fost Sandra Coroian, autoarea I.R. En. Ea deschide seria de interviuri altfel, care va urma pe blog. Dar, probabil că sunteți curioși. Haideți să o descoperim împreună pe cea din spatele cărții I.R. En (recenzia aici)!

1. Știm
multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te
văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi!

Hmm, prietenii spun că sunt : tare, genială, talentată, nebună ( în sensul bun), diferită, plină de viață, amuzantă, maxim de sufletistă și prietenoasă. Cei care mă plac mai puțin ( adică nu au schimbat aproape nicio vorbă cu mine, dar totuși preferă sa mă catalogheze) spun că sunt : arogantă, superficială, vulgară, o persoană care judecă înainte să cunoască, împrăștiată etc.

2. Care
e cel mai mare defect al tău?

Sunt perfecționistă. Mulți poate l-ar considera un atu, dar pt. mine e un defect, pentru că oricât de bine mi-ar ieși ceva nu sunt mulțumită până când nu iese perfect. Nu sunt genul de om care să spună “lasă că merge și așa” .

3. De
când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care
a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Well, ceea ce poate știu prea puțini despre mine e că eu sunt în atenția publicului cam de 14 ani ( din cauza carierei în Hip Hop) așa că am avut de a face cu foarte mulți ciudăței. Mi-ar fi greu să exemplific unul anume, dar hmm… să zicem că a fost un incident cu o tipă ( clar contul era fals ) care arăta superb, se dădea drept balerină și fană a mea de când m-a descoperit ca autoare

( chipurile ). Mi-a spus că a început să-mi citească romanul și că e foarte tare, iar în clipa în care am intrebat-o pe unde a ajuns, mi-a dat block și a dispărut ( să nu mai spun că voia să aibă o relație cu mine mai intimă :))) ), mă gândesc că am și eu oameni care nu mă suportă și încearcă să scoată de la mine anumite lucruri ca să “mă prindă” cu ceva :))) ( deși nu au cu ce pentru că nu am nimic de ascuns ) și incearcă prin diferite metode.

4. Îți
lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

De scris… scriu când simt. Am încercat să fac o pauză, dar nu reușesc. Ideile mă macină pe dinăuntru și nu pot dormi liniștită până nu le trec în scris.

5. La
ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. 😀

La 14 ani, primul meu roman scris de mână pe foi A4. Avea în jur de 320 pagini.

6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Da, există. Eu numesc critică constructivă atunci când omul care îmi critică lucrarea argumentează obiectiv ceea ce el spune că este în neregulă. Să spui doar “este o poveste împrăștiata” fără să poți argumenta din pct. de vedere obiectiv mi se pare că nu este relevant.

7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

În momentul în care eu știu că ceea ce am scris va plăcea cititorilor și că nu are cum să dea greș, dar cititorii o duc la un alt nivel și boom-ul este mai mare decât m-aș fi așteptat. Nu știu dacă m-am exprimat destul de clar, pe scurt, când eu sunt încrezatoare că lucrarea mea este bună, dar se dovedește a fi excelentă.

8. La
ce lucrezi acum?

Ha! Bună întrebare, momentan scriu la M.O.O.N. continuarea romanului I.R.En., deși aceasta nu va fi următoarea apariție. Nu vreau să dezvălui încă titlul urmatorului roman care se află deja în brațele editurii pentru corectare/editare etc. pentru că aștept să apară coperta pentru a fi anunțat oficial

9. Omul
din tine este același cu scriitorul din tine?

Scriitorul din mine este și omul. Nu va exista niciodată o diferență vizibilă și când spun asta mă refer la faptul că refuz să devin unul din autorii aceia inabordabili care “nu au timp” să vorbeasca cu oamenii care îl citesc. Voi fi mereu disponibilă pentru oamenii care fac acest pas spre a deveni cititorii mei și care vor să îmi fie alături.

10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Voi, cititorii, pentru mine sunteți totul! Fără voi, cum am mai spus, nu am putea să ne numim autori! Vă mulțumesc și vă îmbrățișez cu dragă inimă. La fel și pe tine, te îmbrățișez și îți mulțumesc pentru acest interviu mai “altfel”