Fără categorie
6

Interviu diferit cu Elena Ștefan

by Catalina Coman · Published februarie 25, 2017 · Updated decembrie 27, 2017

Azi o vom cunoaște mai bine pe Elena Ștefan, autoarea cărților Așa am fost eu și Poveștile micuței Ra. Un om deosebit și talentat, o prietenă bună. 🙂

1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi!

Per
ansamblu, cred că sunt ok în ochii lor. N-am luat boii de la bicicleta nimănui. 🙂 Evident
că părerile sunt împărțite. Nu suntem toți zămisliți din același aluat, nu toți
rezonăm. Cu
unele persoane ne însoțim doar o vreme, cu altele ne însoțim o eternitate. În
ambele cazuri, cu mici excepții, m-am înțeles excelent cu toți cunoscuții și ne
reîntâlnim cu mare plăcere. În
ultimii ani, mi-am cam neglijat prietenii pentru am pus familia pe primul loc.

2. Care e cel mai mare defect al tău?

Când
Dumnezeu împărțea darurile, eu am cerut porție dublă de îngăduire față de
semeni. Așa mi-a plăcut să vin: cu un sac de șanse pentru fiecare om care-mi
greșește…o șansă, încă o șansă…și încă… Nu mă învăț minte și trăiesc cu
speranța ca o să fie bine acordând șanse.

3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

N-am
întâlnit ceva care să merite adus în discuție. De mitocani nu duce lumea lipsa
și nu vreau să intru în rândul celor care sporește numărul specimenelor doar
prin aducerea lor în discuție.

4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Cum să zic? Ești mămică și cunoști situația. Mi-ar plăcea să-mi programez totul
după bunul plac, însă totul e imprevizibil. Apuc uneori să mai notez o idee și
o reiau noaptea pentru că atunci e timpul meu.

5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. 😀

Când învățam pentru Bac. Probabil eram înconjurată de prea multe cărți, se
produsese o ,,concentrație de forțe“ și au rezultat niște poezii…

6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Depinde cum se pune problema, depinde cum este primită critica. Și ca să nu existe călău și victimă, mi se pare de
bun augur ca valorile de judecată emise de un critic să fie și foarte bine
argumentate. Altfel, orice vorbă aruncată…. e-n van.

7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Nu m-am gândit niciodată la un scop anume.
Am scris pentru că așa am simțit, pentru că așa s-au adunat rândurile. Visul
de-a publica o carte a existat în copilărie,
pe parcursul vieții a fost înlocuit, dar iată că a revenit și s-a și materializat.

8. La ce lucrezi acum?

Am început o altă lucrare, dar am
lăsat-o baltă. Sunt într-o stare confuză și fără muză. Nu-mi place să forțez
nota și nici să scriu fără suflet. Cred că trebuie să lucrez la mine.

9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Absolut. Prima carte are episoade în care mi-am descris trăirile, crezurile,
sunt surprinse momente care m-au modelat. În a doua lucrare, pe lângă poveștile
minuțios inventate pentru fetița mea, am strecurat și cuvinte dulci care
reflectă iubirea necondiționată și infinită. Clar, fiecare cuvânt e real, e o
trăire, e parte din mine. Aici,
în rândurile celor două lucrări, am fost eu- copilul și mama.

10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Iubiți și zâmbiți!