Interviu diferit cu O. G. Arion

Despre O. G. Arion, autoarea Seriei Nemuritor (recenzia aici), am auzit cu toții. E o prezență veselă și prietenoasă și scrie tare bine. 🙂 Haideți să aflăm mai multe despre ea!

1. Ştim multe despre tine, din celelalte interviuri, aşa că zi-mi cum
crezi tu că te văd alţii. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi!

Bună, Cătălina. Of, nu ar fi
mai simplu să îi întrebi pe ei? Habar nu am. Cunoştinţele ocazionale mă percep,
de cele mai multe ori, ca fiind arogantă. (Da, nu rade!). Apropiaţii, cei care
reuşesc să treacă dincolo de aparenţe s-au convins că sunt o persoană deschisă,
cu toleranţă zero la minciună şi fals şi care se poate bucura de lucrurile
mărunte din viaţă. (Ştiu, sună a slogan Osho, dar asta e.) Prietenii foarte
apropiaţi ştiu că păstrez câteva lucruri de care să mă tem, că limitele sunt
foarte importante pentru mine, la fel şi spaţiul personal. Sunt pasională,
optimistă până la absurd, uneori, râd mult şi le sunt loială oamenilor în care
cred.

2. Care e cel mai mare defect al tău?

Orgoliul.

3. De când eşti în atenţia publică, bănuiesc că şi atragi tot felul de
ciudăţenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Au fost multe, dar nu am
făcut niciodată un top. Cele mai frecvente sunt propunerile de colaborare
venite din partea unor persoane care au descoperit „cu două ore în urmă” piaţa
de carte şi autorii români.

4. Îţi laşi timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Pe bune? Da! Îmi fac timp să
scriu, îmi fac un plan de bătaie, îmi organizez orele pentru research într-un
program strict. Şi după ce am făcut toate astea… scriu cartea cu două
săptămâni înainte de termenul limită. Intenţia contează, nu?

5. La ce vârstă ai scris prima oară? Şi nu vorbim despre Abecedar.

Prin liceu am început să
scriu „la liber”. Poezii. Inimi frânte, aripi frânte. Dacă stau să mă gândesc
puţin, toate se „frângeau” la momentul ăla. Cred că toţi am trecut prin faza
asta.

6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Critica este critică. Punct.
Chestia aia cu „critica constructivă” este doar un ambalaj drăguţ în care
cineva îţi oferă un dar otrăvit, mai altfel spus este dramul minim de
diplomaţie admis. Este mai „elegant” să pozezi într-un critic binevoitor şi plin
de intenţii nobile decât să îi spui omului/autorului că lucrarea este de
nasoală rău.

7. Cum ştii că ţi-ai atins scopul şi cartea ta este ceea ce ai visat
mereu?

Aşa cum bine ştii, eu scriu
fantasy. Ei bine, în momentul în care cineva îmi spune ceva de genul „dragă
Oana, eu nu citesc fantasy/nu este genul meu preferat/ mă feresc de astfel de
cărţi, dar seria ta mi-a plăcut mult de tot” ştiu că mi-am atins scopul. (Nu că
mi-aş fi propus să ating vreunul.)

8. La ce lucrezi acum?

La volumul al cincilea şi
ultimul din serie. Pregătesc ceva – cred eu – spectaculos şi sper să reuşesc să
vă surprind.

9. Omul din tine este acelaşi cu scriitorul din tine?

Bineînţeles. Nu te poţi
scinda în două persoane diferite. Eşti acelaşi om. Râzi, mergi, scrii, te
bucuri, te enervezi. Uneori îţi vine să smulgi pereţii, alteori ţopăi prin casă
de fericire sau vorbeşti singur, imaginând replici acide. Dar eşti acelaşi.

10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Rămâneţi frumoşi!

Mulțumesc, Oana! Seria Nemuritor a fost publicată la Librex și o puteți achiziționa de aici!