Fără categorie
8

Interviu diferit cu Raluca Andreea Chiper

by Catalina Coman · Published februarie 26, 2017 · Updated decembrie 27, 2017

Azi, aflăm mai multe despre Raluca Andreea Chiper, autoarea cărții Între pământ și apă (recenzia aici). Raluca este o persoană sensibilă, lucru care se vede și în cartea ei. Dacă v-am făcut curioși, haideți să o cunoaștem, împreună!

1. Știm multe despre tine, din celelalte interviuri, așa că zi-mi cum crezi tu că te văd alții. Descrie-te prin ochii prietenilor tăi!

Îmi dau
seama că există foarte multă lume care mă apreciază. Întotdeauna am fost
îngrijorată de cum mă văd alţii, pentru că îmi place să am o imagine bună. La
mine nu prea funcţionează sfatul sau regula “fac ce vreau şi nu mă
interesează părerea altora”. Eu mă simt împăcată cu mine însămi când sunt
apreciată.

2. Care e cel mai mare defect al tău?

Probabil nesiguranţa, uneori chiar intuiţia. Aceasta e ca o
boală. Îţi zice adevărul pe care, de cele mai multe ori, refuzi să îl crezi şi
atâta te consumi până îţi dai seama că cel care pierde eşti chiar tu.

3. De când ești în atenția publică, bănuiesc că și atragi tot felul de ciudățenii. Care a fost cel mai ciudat mesaj primit?

Sinceră să fiu, toate mesajele mi se par ciudate. Uneori nu îmi vine să cred că
asemenea mesaje mi se adresează mie. Totuşi, este unul care se repetă tot
timpul, chiar şi verbal: ” eşti foarte talentată, dar prefer liniştea
sufletească” sau: “vreau să scrii o carte pentru mine (ghost
writter). Te plătesc mai bine decât o editură.” E ciudat,

aşa-i?

4. Îți lași timp să scrii sau o faci pe ultima sută de metri?

Întotdeauna m-a bântuit grija aceasta că nu voi termina la timp, cu toate acestea,
oricât m-aş strădui, nu pot scrie când vor alţii sau când vreau eu, ci când
vrea sufletul meu, aşa că mă las pe mâna lui. Am încredere că plănuieşte totul
foarte amănunţit, mult mai bine decât o fac eu însămi.

5. La ce vârstă ai scris prima oară? Și nu vorbim despre Abecedar. 😀

Prima tentativă am
avut-o pe la 12 ani. Mai am şi acum manuscrisul, găsit după 19 ani. Deşi este
scris cu mintea unui copil, a rămas neschimbat stilul. Am găsit fraze superbe
prin el, iar firul narativ foarte bine structurat. Era de ştiut că acela a fost
doar începutul.

6. După părerea ta, există critică constructivă sau doar critică?

Sigur că există critică constructivă, dar asta depinde de
autor în ce nume o ia, de rău sau de bine, pentru că un critic adevărat nu face
decât să evidenţieze greşelile, ca autorul să înţeleagă şi să nu le mai repete.
Dacă toată lumea îţi zice că faci totul perfect, dar în urma ta, corectează
mult un manuscris, tu nu o să pricepi niciodată unde greşeşti. E dureros să ştii că nu faci lucrurile perfect, dar e dureros să ai o idee falsă despre tine
însuţi.

7. Cum știi că ți-ai atins scopul și cartea ta este ceea ce ai visat mereu?

Când o atingi, când o priveşti, când cititorii îţi trimit mesaje,
când primeşti felicitări… Simţi în suflet pace, o uşurare de nedescris,
semnul scopului îndeplinit. Abia atunci când depui eforturi şi faci sacrificii
de toate felurile şi în toate formele vei şti că, cartea ta este tocmai ceea ce
tu ai visat. Sacrificii, foarte multe sacrificii.

8. La ce lucrezi acum?

Lucrez la o serie fantasy,
dar încă nu ştiu exact în ce categorie va fi inclusă. Pot spune doar că m-am
inspirat din mituri româneşti şi că îmi dă foarte multe bătăi de cap. Sper să
iasă totul bine.

9. Omul din tine este același cu scriitorul din tine?

Scriitorul din mine este mult mai bun, mai sufletist, mai
sentimental, mai răbdător, mai perfect, aşa că omul din mine îl copiază. E ca
atunci când mă uit într-o oglindă şi îmi văd atât defectele, cât şi calitaţile
şi extrag ceea ce îmi convine mai mult.

10. Un mesaj pentru nemurire…pardon, pentru cititori!

Ziceai ceva de nemurire? Întotdeauna
mi-am dorit să devin nemuritoare şi în sfârşit, am descoperit modalitatea. Cum
altfel dacă nu prin cititori? Nici nu îşi dau seama ce importanţi sunt. Abia
acum îmi dau seama că nu autorul este floarea care trebuie udată ca să
trăiască, ci însuşi cititorul. El este floarea pe care noi, ca autori, dacă nu
o udăm, nu îi oferim lumină, căldură şi dragoste, se ofileşte şi piere şi noi
suntem cei care rămân singuri, în bezna uitării. Nemărginite mulţumiri oferite
lor. 🙂