Într-o gară mică – Sidonia Drăgușanu
Datorită participării la Superblog, am avut ocazia să citesc romanul de debut al Sidoniei Drăgușanu, Într-o gară mică. Apărut inițial în 1934 și reeditat în 2018, romanul Sidoniei este scris în stilul plăcut al clasicilor, doar că mult mai simplu. Cartea mi-a plăcut, într-o oarecare măsură, însă au fost și aspecte care nu au fost pe gustul meu.
Știu că majoritatea celor care au citit cartea au fost încântați de ea și că acum poate voi părea Gică Contra, însă mie nu mi-a plăcut deloc modul în care a fost construit personajul principal. Dudu – eroina noastră – mi s-a părut falsă, egoistă, superficială, chiar și pentru anii în care se desfășoară acțiunea.
Dar, să nu vă mai țin pe jar și să vă povestesc câte ceva despre Într-o gară mică.
O prietenie care începe Într-o gară mică…
Dudu și Luiza sunt cum nu se poate mai diferite. Dudu face parte dintr-o familie înstărită și este crescută de un tată care îi îndeplinește orice capriciu. Este exuberantă, superficială, trece de la o extremă la alta.
Luiza este o fată tăcută, săracă, născută într-un sat uitat de lume dintr-un tată alcoolic și o mamă care acceptă orice. Ea nu își arată niciodată sentimentele, preferând să țină totul în ea.
Soarta face ca cele două fete să se cunoască în tren și să se împrietenească. Ele continuă prietenia chiar și când ajung în București, astfel că Dudu ajunge să o ia pe prietena ei – Luiza – să locuiască în casa și pe banii tatălui său. Deși ideea de prietenie dezinteresată mi se pare absolut minunată, mi s-a părut că Dudu a vrut neapărat ca Luiza să fie prietena ei și cum ei nu i se refuza nimic…
Prietenia fetelor durează ani de zile și trece prin toate fazele posibile: de la prietene de nedespărțit la răceala care apare în momentul când se îndrăgostesc de același bărbat. Să fie prietenia lor îndeajuns de puternică să treacă peste orice? Sau să fie acesta sfârșitul?
Dacă vreți să citiți Într-o gară mică, să știți că o puteți achiziționa de aici. Eu aș fi curioasă să citesc și alte cărți ale autoarei, să văd cum a evoluat stilul acesteia de scris.
Sincer, la fel am simțit și eu referitor la cartea asta. Mi-a plăcut, dar nu m-a impresionat.
Și mie mi-a plăcut, dar se putea și mai bine. Jurnalul Aurorei Serafim mi-a plăcut mai mult.
Nici mie nu mi-a plăcut în mod deosebit. Nici cartea, nici personajul. Mi s-a părut foarte lipsit de substanță, comparativ cu Luiza. Este, totuși o carte pentru adolescenți.
Am citit trei din cele patru carti republicate, tot cu ocazia competitiei. Nu o cunosteam pe Sidonia si nici opera sa. Dar… mi-a placut mult tot ce am citit! Felicitari pentru recenzie, Catalina! Eu… inca nu am gasit timpul necesar pentru a le scrie pe ale mele.
Multumim mult pentru frumoasa recenzie, i.i doresc mult sa i citesc cărțile despre care am tot auzit
Frumoasă recenzie,cartea nu prea ma impresionat
Interesantă recenzie, nu am citit cartea. Dar poate o să o cumpăr pentru că mi-a plăcut recenzia ta!
Eu cu ocazia SuperBlog am citit Doamna cu ochelari, la fel ca tine, nu am putut rezona cu absolut toate personajele – unele mult prea frivole. Însă acțiunea din O gară mică pare totuși interesantă, poate îi voi da vreodată o șansă din cauza aceasta.
Nu am citit nicio carte a autoarei, deorece nu ma atrage genul abordat. As fi insa curioasa sa o citesc pe aceasta, nu stiu de ce, dar ma intriga subiectul.
Sunt curioasă și eu de cărțile autoarei. Încă nu am reușit să ajung la ea.
Și eu sunt curioasă dacă ți-ar plăcea.
Am tot auzit de autoare in ultima vreme si as citi carti de-ale ei, sa vad cum mi se par. Am citit cateva articole scrise de ea si mi-au placut.