Între pământ și apă – Raluca Andreea Chiper
Ea 18 ani, el 40. Ea o tânără balerină în devenire, el un fotograf renumit. Ea singură, el cu soție și 3 copii acasă. Ea Karina, el Dragoș…
La prima vedere, nu par a avea nimic în comun, însă îi unește o legătură bolnăvicioasă, o dragoste interzisă, care încalcă normele, care trece peste bariere, în care nu există decât ei doi.
Atunci când Karina îl întâlnește pe Dragoș, tot ce vrea este să facă parte din viața lui. În inocența ei de copilă de 18 ani, crede cu tărie că îl vrea ca prieten, nerecunoscând semnele unei iubiri bolnave, unei obsesii, după părerea mea. Pentru că, da, Karina devine obsedată de Dragos. Se culcă cu el în gând și se trezește la fel, îl simte în fiecare respirație, viața ei începe să nu mai aibă rost fără el.
Karina este o ciudată, după toate normele sociale. Este mereu tristă, pierdută în gânduri, nu se apropie de colegii din Academia de Balet, nu se dezvăluie în fața nimănui. Preferă singurătatea, unde se poate ascunde, doar împreună cu gândurile ei. Muncește ca să devină prim-balerină, fiecare efort făcut aducând-o mai aproape de țelul ei. Nu mai contează degetele care sângerează, nu mai contează nopțile pierdute, nu mai contează umilințele. Asta, până îl cunoaște pe el.
Dragoș este un artist: pictează, este fotograf. Cei doi se cunosc atunci când el o alege pe Karina pentru a interpreta rolul Cenușăresei, la ziua de naștere a fiicei lui. În aparență, el are o viață de care este mulțumit, o familie frumoasă, tot ce și-ar putea dori cineva.
Încă de la această primă întâlnire, în Karina se naște dorința de a îi fi lui pe plac, de a îi demonstra că nu este doar o copilă, de a îi câștiga prietenia. Se distanțează și mai mult de prietenii ei, nu mai dă randamente la antrenamente, nu când el îi invadează fiecare gând.
Cei doi încep această relație consumatoare de energii, care le schimbă viețile, care îi schimbă pe ei, ca și oameni. Karina este dispusă să împartă, să primească doar cât i se oferă, pentru că nu poate altfel, nu se poate desprinde de el.
Și aici intervine problema mea…Din cauza asta nu am putut să simpatizez cu nici unul din ei doi, pentru că îmi încalcă principiile mele de viață. Nu am fost afectată de frământările Karinei, cred că m-am bucurat pe alocuri…Sunt rea, rea, rea…să nu aruncați cu roșii, vă rog!
Autoarea știe să se joace cu cuvintele, asta e clar. Pe parcursul cărții, ai uneori senzația că citești poezie. Se vede că e scrisă din suflet, se simte. Tocmai de aceea, nu e o lectură ușoară. E o lectură plină de sensibilitate, de sentiment, de trăiri, pe care trebuie să o citești atent, cu gândul doar acolo, pentru a nu pierde nimic din substrat.
Cartea mi-a fost oferită de Editura Quantum Publishers și o puteți achiziționa de aici.
Please follow and like us:
O altă recenzie interesantă! Felicitări ție și autoarei!
Mulțumesc!
Foarte frumos ai descris-o. Eu am citit-o de curand si mi-a placut mult. Cred ca putin ne asemanam si mie mi s-a părut ca este scrisa din suflet si mi-a placut acest aspect(îmi venea aproape la fiecare pagina sa ma opresc si sa îmi notez o fraza sau o propoziție, dar ca si tine am avut o problema în a intelege-o pe Karina .
Chiar citisem părerea ta. Mă făcusei curioasă. 🙂
Frumoasa recenzia 🙂 . Nu am citit-o inca. Sper sa o fac cat mai repede 🙂
Mulțumesc! 🙂
Foarte frumoasă recenzia. Mii de mulțumiri ��
Cu mare drag! 🙂
O carte superba chiar daca subiectul este unul …spinos, ca sa zic asa. Mi-a placut enorm desi mi-a dat ceva dureri de cap…
Felicitari, o recenzie interesanta!
Mulțumesc mult! 🙂
O carte foarte frumoasa. Felicitari pentru recenzie
Mulțumesc! 🙂