Invitatia la vals – Mihail Drumes
Pentru ca multi dintre voi mi-ati recomandat sa citesc Invitatia la vals cat mai repede, nu am mai stat pe ganduri. Recunosc, sunt putin dezamagita. De cele mai multe ori, cand am asteptari foarte mari de la o carte, nu se ridica la nivelul asteptarilor. Nu spun ca nu mi-a placut, pentru ca nu ar fi adevarat, insa ma asteptam sa imi placa mult mai mult, sa ma tina cu respiratia taiata. In loc de asta, am citit-o destul de greoi.
Personajele, Tudor si Mihaela, mi s-au parut uneori ca au grave probleme psihice (nu aruncati cu pietre, asta a fost perceptia mea). Poate ca nu am citit-o intr-un moment potrivit, poate nu aveam starea necesara, sau poate ca pur si simplu am avut asteptari prea mari (asta e cea mai plauzibila cauza).
Avem parte de o poveste de dragoste pasionala, ciudata, consumatoare de energii pozitive.
Avem parte de un razboi al orgoliilor, de o defilare a razbunarii dusa la extrem (razbunare provenita dintr-o iubire mistuitoare). Sincer, m-a depasit. Pentru mine, dragostea trebuie sa fie pura, nu mistuitoare; vindecatoare, nu ucigatoare. Dar cine sunt eu sa judec?
Intr-adevar, cartea te ajuta sa reflectezi asupra vietii, asupra lucrurilor importante, mult mai importante decat orgoliul prostesc (de care ne lovim toti la un moment dat).
Nu o sa va povestesc actiunea, cred ca trebuie sa o descoperiti singuri.
Va las doua citate din carte care mi-au placut.
Daca este citita in adolescenta, devine tragica. Adolescentii/tinerii au tendinta asta de a ridica in slavi anumite lucruri, de a le da o importanta mai mare. La varsta mea e mai transant totul :)) Am citit-o si eu, prin liceu cred. Normal ca mi-am notat atunci toate citatele care mi-au stors lacrimi :))
Tocmai asta e problema, ca se promoveaza niste principii nesanatoase, se promoveaza tragicul. Vorba ta, tinerii ridica in slavi anumite lucruri si li se va parea normal sa scape din anumite situatii, doar luand decizii extreme. Bine am facut ca nu am citit-o in liceu. :))
Am citit-o cand eram prin clasa a XII-a. Nu imi mai aduc aminte foarte multe din ea, dar stiu ca mi-a placut atunci. Intr-adevar Mihaela parca era un pic borderline :-)). Citind recenzia ta m-a pus pe ganduri si am sa o recitesc. Mai stii, poate sunt si eu un poc borderline daca imi place si de data asta :-))
:)))) Sunt foarte multe persoane carora le place. Poate eu sunt borderline :))
am citit-o in clasa a 12-a..felicitari pentru recenzie
Mulțumesc!
Nu am citit niciodata cartile pentru scoala dar aceasta carte ma intriga
E foarte apreciată.