O aventură fascinantă către propriile valori, prin noile board-games românești de la Edufun Publishing
E un avantaj să miroși a bomboane sau a cauciuc ars? E mai bine să fii genul care explodează când se enervează, cel care vede prin pereți, sau cel căruia i se șterge memoria la fiecare 3 zile?
Întrebările existențiale despre bine, rău, cum îi judecăm pe cei din jur și cum ne percepem pe nou înșine sunt puse într-o formă amuzantă în jocurile Edufun Pubishing: Misiunea Epsilon8 și Nu mă judeca, frate.
În primul, un grup de tineri pământeni este teleportat pe o planetă îndepărtată, Epsilon 8, și iau forma acelor extratereștri.
Povestea este marcată de răsturnări de situație: abia dacă s-au obișnuit cu regulile ciudate ale localnicilor (dacă miroși a pește mort faci 2 pași în față, dacă miroși a cauciuc ars faci un pas în față, iar dacă miroși a bomboane, 1 pas în spate), că planeta este invadată de alți extratereștri. Cuceritorii își impun propriile reguli (de exemplu, hotărăsc că toată lumea trebuie să mănânce insecte, pentru că au multe proteine.
Dacă îți plac insectele, ești norocos – 2 pași în față. Dacă nu, 1 pas în spate.) Pe parcurs, au de rezolvat diferite provocări individuale – concurs sportiv; dacă ai vreo abilitate sportivă, faci 2 pași în față; dacă nu, 1 pas în spate; sau de grup: în fața fiecărui jucător a apărut câte un zid înalt, păzit de un gardian fioros. Fiecare jucător care găsește o cale de trece de zid (și de gardian), face 3 pași în față. Dacă nu, stă o tură.
În cele din urmă, sătui de comportamentul nedrept al cuceritorilor, localnicii fac o revoluție și câștigă puterea; e nevoie de un conducător bun. Fiecare jucător trebuie să aleagă 3 abilități dintre caratonașele pe care le are și să le pună la căsuța de Finish.
Jocul Nu mă judeca frate oferă participanților șansa de a se opune discriminării, pozitive sau negative, într-un șir de situații care reușesc să amuze dar și să dea de gândit.
Acțiunile arbitrare (care pot fi contestate) sunt alternate cu consecințe logice (pozitive sau negative), iar copiii trebuie să analizeze fiecare situație și să facă diferența între prejudecată și urmare naturală. ( ex: Bunicii tăi s-au născut în altă țară. Nu putem avea încredere în tine, nu ești chiar de-al nostru. 2 pași în spate./Pentru că poți zbura, eviți traficul și ajungi repede unde vrei. 3 pași în față.)
Teoretic, acestea sunt jocuri despre discriminare și incluziune. Practic, merge mai departe, pentru că jocurile ne provoacă să verificăm dacă deciziile pe care le luăm sunt bazate pe criterii relevante sau arbitrare și care e impactul asupra noastră și a celorlalți când suntem ținta sau promotorii discriminării.
Acest joc pune în discuție relația copilului cu sine însuși și cu cei din jur, modul în care folosește diferite tipuri de criterii pentru a se judeca pe sine și pe alții și pentru a lua decizii: obiective, subiective, justificate sau nejustificate.
Toleranța începe cu propria persoană și nu înseamnă autosuficiență.
Prin toleranță noi înțelegem pur și simplu un mod de a gândi în care concepem că și alții pot avea dreptate; că pot coexista adevăruri/perspective diferite, fără se se umbrească între ele. Cel puțin, ne putem respecta reciproc, în pofida diferențelor de opinie. Deciziile altora, diferite de ale noastre, gusturile altora, credințele și preferințele lor, sunt la fel de îndreptățite ca și ale noastre.
Scopul nostru este că, pornind de la acceptarea de sine, copiii să își clădească încrederea în sine și să înțeleagă că diferențele dintre noi sunt cele care ne fac să fim valoroși, că fiecare își poate aduce aportul unic la binele comun.
Vă invităm cu drag să descoperiți universul jocurilor educative Edufun Publishing, pe www.edu-fun.ro
SC EDUFUN PUBLISHING SRL implementează proiectul Edufun – alternativa la ecran, parte a proiectului “ASIST- Antreprenoriat Social și Întreprinderi Sociale în Transilvania” cod SMIS 2014+: 126610, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.
*Acest articol este un guest post.
