O poezie pe zi – Ziua 5
Fiind ultima zi din cele 5, am zis ca trebuie sa pun o poezie si din Eminescu, nu il puteam lasa deoparte. 🙂
Mihai Eminescu – ATAT DE FRAGEDA…
Atât de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un înger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pâna-n poale
Plutesti ca visul de usor.
Din încretirea lungii rochii
Rasai ca marmura în loc
S-atârna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasa blânda din povesti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arata cât de dulce esti,
Cât poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe vechi,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.
Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, s-am înteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vina
Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzându-mi dreapta în desert.
S-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroana
Unde te duci? Când o sa vii?
Imi place mult aceasta poezie, e printre preferatele mele de la Eminescu. Sa asculti melodia Atat de frageda… de la Paralela 47, e facuta dupa aceste versuri si e foarte frumoasa.
Acum am ascultat prima data melodia.Ai dreptate,e frumoasa 🙂 Ms de recomandare.
Am inceput sa ador poeziile lui Eminescu am cumparat carti cu poezii ceea ce nu credeam sa fac vreodata.
Sunt minunate. ?