Pactul însângerat: agonia, extazul și pandora – Mihail Ioanin

Despre scriitura lui Mihail Ioanin v-am povestit și anul trecut, când am citit Pactul însângerat, Înlănțuit în Infern. V-am povestit încă de pe atunci că a fost o carte care m-a scos din zona mea de confort, fiind o poveste mitologică în versuri.

Totuși, deja știți probabil că îmi plac cărțile diferite, care să mă pună la încercare și să mă facă să fiu alertă. Când Mihail Ioanin mi-a propus să citesc și Pactul însângerat: agonia, extazul și pandora, n-am putut spune nu. Eram curioasă cum se poate reinventa un om, dacă scrie pe aceeași temă, în același stil.

Pactul însângerat: agonia, extazul și pandora – o poveste în versuri

Ideea de bază este aceeași ca și în prima carte. Dragostea pentru mitologie a autorului se vede și se simte în fiecare vers. Față de prima parte, se simte mai mult siguranța de sine și o mai bună organizare, în această carte.

Mi s-a părut mult mai ușor de citit și datorită faptului că autorul a împărțit-o cumva în capitole. Titlul fiecărui capitol descrie cumva acțiunea care va urma, astfel că te poți ghida după el și poți urmări mai ușor povestea. Pentru că, atunci când o poveste este scrisă în versuri, necesită o mai mare atenție.

Această carte am simțit-o cumva între poezie și proză, între clasic și modern. Are câte puțin din toate și se simte din plin cum Mihail Ioanin își împletește pasiunile printre rânduri.

Pactul însângerat: agonia, extazul și pandora nu este o carte ușor de citit. Cum nu este nici o carte pe care să o poți povesti. Da, are o poveste, dar trebuie să o citiți ca să o puteți înțelege. Pentru persoanele iubitoare de poezie și de mitologie, eu zic că va fi o lectură plăcută. Pentru ceilalți, va fi o lectură provocatoare. 😀

Mai multe despre Mihail Ioanin și cărțile lui puteți afla aici.

Please follow and like us: