Peter Iepurașul spală putina, poznașul!

Gonesc cât pot de repede, pe terenul plin de roșii, morcovi, mere și alte chestii comestibile. În mod normal, m-aș opri să ronțăi vreun morcov sau vreo gulie, dar acum alerg ca din pușcă, pentru că ei sunt pe urmele mele. Ciulesc urechile la orice zgomot, speriat că tura asta chiar mi s-a înfundat. Am dat de bucluc, am sfeclit-o, am pus-o și alte sinonime îmi vin în minte. Nu mă gândesc decât la cum să fac să spăl putina și să ies cu urechile și codița intactă din nebunia asta.

Dar, să vă spun cum a început totul!

Era o după-amiază minunată de vară. Întreaga populație din Iepurilia ieșise la Balul de Vară. Sărbătoream inaugurarea noului spa, unde te puteai bălăci în voie, în timp ce erai servit regește, cu tot ce își dorea inimioara ta iepurească.  Aveam jacheta albastră, care mereu îmi purta noroc la fete. Eram dat până și cu cremă de protecție solară, ca să nu mi se ardă frumoasa blăniță. Savuram un cocktail de mere și morcovi, când am auzit hărmălaie în spatele meu și un glas tunător a întrebat:

– Cine e Peter Iepurașul?

M-am întors cu încetinitorul și am văzut un iepure bătrân, sprijinit în toiag, care se uita la mine ca boul la poartă nouă.

– Eu sunt, moșule! Ai nevoie să te ajut să ajungi la azil?

Hohotele de râs au încetat brusc când moșul mi-a dat un croșeu de stânga de m-a trântit la pământ, cât sunt eu de lung.

– Asta-i pentru fiică-mea! Crezi că nu știu că vii noaptea pe la geamul ei? Și acum, ridică-te! Vin lupii și trebuie să fim pregătiți.

Mi-a căzut fața ca la proști și am vrut să îi dau o replică acidă, însă privirea lui m-a făcut să înțeleg că nu glumește. Trebuia să facem ceva și trebuia să facem acum. Era timpul să înceapă aventura.

Ca să vă spun sincer, eram vai de codița mea. Un ochi îmi era vânăt, codița îmi tremura, urechile mi se ciuliseră de frică, dar nu puteam arăta asta nimănui. Totuși, eram Peter Iepurașul. Nimeni nu-și băga nasul în treburile mele, fără să scape nepedepsit, fie el și lupul. Și acum mi-au stricat tot fengshui-ul. Să vadă ei ce-o să și-o ia!

– Ok! Uitați cum facem! Două dintre iepuricile noastre merg să îi ademenească pe lupi și îi invită la o baie. Ăia sunt așa de bătuți în cap, că nu se vor gândi nici într-o mie de ani că le întindem o capcană. Băieți, încălziți butoaiele și înlocuiți toată apa cu alta fierbinte! Le vom arăta ce înseamnă să fii încălzit bine. Poate, după nu le va mai trebui friptură de iepure.

– Și dacă nu merge?

– Atunci, spălați putina! La fel voi face și eu.

Dacă acum fug ca un descreierat, vă puteți da seama ce bine a mers planul meu.

Lupii n-au mușcat momeala, ba chiar nu le-au băgat deloc în seamă pe iepuricile noastre. Astea, ca niște adolescente cu probleme hormonale, în loc să fugă, erau supărate că lupii le-au respins. Adică ce, ele nu sunt destul de bune? A trebuit să le dau un imbold, la propriu, altfel sfârșeau pe masa lupilor, cu garnitură de morcovi.

Mă ascund după un copac, să îmi trag sufletul de la atâta alergat și apoi îmi aduc aminte. Câțiva metri mai în jos, e o prăpastie uriașă. Dacă reușesc să îi atrag pe lupi acolo, am scăpat de ei. Mă așez în mijlocul cărării, picior peste picior, așteptând să muște momeala. Îi văd cum se apropie și mi se ridică fiecare firicel din blăniță de pe mine, de frică.

– Hei, fraierilor! Nu mă prindeți în veci.

Îi văd cum își iau avânt, scoțând flăcări pe nas și pe urechi, abia așteptând să mă savureze. Văd cum se apropie prăpastia, spun trei rugăciuni, închid ochii și sar. Veți spune că a fost cel mai prostesc lucru să închid ochii, dar altfel mi-ar fi pierit curajul. Când aud un urlet prelung, îmi dau seama că lupii au căzut și eu sunt bine-mersi pe celălalt mal. Toată lumea mă aplaudă și îmi scandează numele, iar eu mă simt ca un erou.

– Peter, Peter! Hai, trezește-te, leneșule, că iar te bronzezi cu dungi, dacă mai dormi mult la soare!

Dacă sunteți curioși să vedeți aventurile iepurești ale lui Peter Iepurașul, să știți că filmul s-a lansat azi, 30 martie, pe marile ecrane.  Pe mine trailerul m-a convins și vreau neapărat să îl văd.  Și, cum am stare cât are cioara-n par, presimt că o să o fac repede.

*Articol scris pentru proba numărul 11 a competiției Spring Superblog2018, cu un morcov în mână.

Please follow and like us: