Pierduți în Cartierul Spaniol – Heddi Goodrich
Pierduți în Cartierul Spaniol este o carte a iubirilor găsite și pierdute, a bucuriilor și-a tristeților, a începutului și-a sfârșitului. Nu poți citi Pierduți în Cartierul Spaniol decât visând, imaginându-ți, savurându-i lentoarea. Pentru că da, este o carte lentă, axată pe-o iubire și-un oraș, pe Heddi și Pietro.
Heddi Goodrich scrie despre experiența ei în Napoli, orașul care i-a fost casă timp de mulți ani și despre iubirea ei din studenție. Acea iubire care te ridică la cer ca mai apoi să îți dea drumul de sus. Autoarea amestecă realitatea cu ficțiunea, păstrând bucăți din povestea ei, pentru a crea/recrea o poveste.
Heddi are un talent de a se juca cu frazele și cuvintele, stilul ei fiind unul metaforic, descriptiv, poetic chiar. Pe alocuri, cartea a fost puțin prea lentă pentru un cititor alert ca mine, neobișnuit cu ritmuri domoale. Totuși, povestea frumoasă și talentul autoarei de a da viață orașului și personajelor m-au făcut să trec peste acest aspect.
Pierduți în Cartierul Spaniol – o iubire sortită pieirii
Heddi și Pietro se cunosc în timpul facultății. Ea este o americancă, crescută cu idei libertine și care își dorește să cucerească lumea. El este un geolog italian, provenit dintr-un sătuc uitat de lume, pentru care pământul și familia este totul.
Dragostea de la început e așa cum sunt toate marile iubiri: fulgerătoare, tumultoasă, minunată. Dar, cu cât trece timpul, cu atât diferențele dintre ei creează distanțe. Și începe degradarea…
Orice ar face Heddi, nu este acceptată de mama lui Pietro. Oricât de mult ar suferi, acesta nu face nimic. Nimic în afară de promisiuni. Nimic să o apere. Nimic să își apere iubirea. Este ca un copil prea mare, care nu poate ieși din cuvântul mamei. (E nevoie să vă spun că nu mi-a fost prea simpatic Pietro sau v-ați prins singuri?)
De la “nu pot trăi fără tine” până la “nu pot trăi cu tine” e doar un pas. Dar până la el, e iubirea. Pierduți în Cartierul Spaniol e iubire… de oameni, de Napoli.
Dacă vă tentează și pe voi, a apărut la Editura Rao și o puteți cumpăra de aici.
Pare o carte frumoasă, dar nu cred că aș avea răbdare să o citesc.
Lentă zici? Am momente când îmi doresc să citesc o astfel de carte.
Pare interesant subiectul cartii tale, multumim pentru recomandare.
Nici mie nu cred ca imi place Pietro, sau mă rog,toți bărbații prea mamosi. Cartea cred ca e frumoasă
Inca un titlu pe lista mea, sper sa am timp sa o citesc!
Cred că mi-ar plăcea povestea.
O carte care este cu siguranta si pe placul meu!
Citind recenzia ta, pot sa îmi dau seama ca poli opusi se atrag. La acest lucru ma duc cu gândul.
Multumesc mult pentru recomandare. O sa trec cartea pe lista de citit cat mai curand!
Este o carte interesanta pe care chiar imi doresc s-o citesc. Chiar o gasesc interesanta
Mamele de băieți sunt prea protective, zic eu, și nu scapă de acest obicei niciodată… O poveste pe care mi-ar plăcea să o citesc.