Purgatoriul îngerilor – Camelia Cavadia

Am de ceva timp Purgatoriul îngerilor în bibliotecă. Mă atrăgea ca un magnet de fiecare dată când treceam pe lângă ea, tot atât de mult pe cât îmi era frică să o citesc. Nu pentru că nu aș fi citit cărți dure, ci pentru că tratează un subiect sensibil: copiii.

Anual, în întreaga lume, dispar aproape un milion de copii.

Trecem pe lângă copii ai străzii, fără să le știm povestea, fără să le știm suferința. Ne oprim vreun minut să ne întrebăm dacă acel copil nu a fost luat cu forța de lângă familia lui? Dacă are ce mânca?  Ne putem imagina oare suferința unui copil nevoit să facă lucruri oribile pentru a supraviețui? Ne putem imagina suferința unor părinți care își pierd copilul? Ce poate fi mai crunt oare decât să îți dispară copilul, tot ce iubești mai mult? Din punctul meu de vedere, nimic!

Purgatoriul îngerilor te face să realizezi cât de norocos ești

Da, suntem norocoși. Noi toți, cu problemele și greutățile noastre, cu vulnerabilitățile și neajunsurile noastre. Suntem norocoși atâta timp cât copiii ne sunt lângă noi. Suntem norocoși în fiecare zi în care îi sărutăm înainte de culcare. Pentru că unii părinți își caută copiii cu disperare. Ori îi găsesc prea târziu ori trăiesc o viață întreagă cu durerea enormă de a nu ști nimic. De ce? Asta e cea mai frecventă întrebare pe care și-o pun. De ce copilul lor? De ce ei?

Teodor trăiește într-o casă de la periferia Bucureștiului, împreună cu mulți alți băieți. Ei sunt în grija “stăpânului” Sabad și a lui tanti Loneta. Ziua cerșesc, noaptea împart două camere dărăpănate. Trăiesc cu frică, dar totuși, în neștiința lor, sunt mulțumiți. Chiar dacă iau bătaie, chiar dacă trăiesc în niște condiții crunte, ei nu știu altceva decât să accepte. Nu știu că au avut o altă viață sau că ar putea avea. Pot doar să viseze…

Pe de altă parte, Maria și Aron își plâng copilul pierdut. Angel, fiul care le-a mai rămas, trebuie să trăiască mereu în umbra fratelui său dispărut. Ei nu își pot reveni și viața lor e doar o așteptare continuă. Îl așteaptă pe copilul care parcă a dispărut în neant, fiind răpit acum mulți ani. Nu pot renunța, nu se pot gândi că el nu mai este…

Mai există speranță, când Dumnezeu pare să fi uitat de ei?

Purgatoriul îngerilor este o carte cutremurătoare, dar minunată

E prima oară când iau contact cu stilul Cameliei Cavadia și îmi pare rău că am făcut-o așa de târziu. Scrie absolut minunat, știind să pătrundă atât de adânc în sufletul cititorului, încât simți fiecare gest, fiecare mișcare, fiecare durere sau brumă de fericire a personajelor. Sunt atât de real creionate, încât te cutremuri.

Deși o carte care m-a cutremurat, Purgatoriul îngerilor este o carte pe care o recomand tuturor. Este o lecție de viață și un motiv să fim fericiți pentru ce avem. Când se plângem de problemele noastre, să ne gândim la acei copii ai nimănui, luați cu forța din micul lor Rai și duși direct în Iadul de pe pământ.

Chiar dacă poate vă va aduce lacrimi în ochi, nu ezitați să o citiți! A apărut la Editura Trei și o puteți achiziționa de aici.

Please follow and like us: