O casă fără cărți e ca un corp fără suflet
Am terminat cartea imediat ce am început-o. Bine, nu chiar imediat, dar în aceeași zi. Însă, am avut niște zile încărcate și nu am apucat să vă povestesc despre ea. Așa că, să revenim...
Şi acum, să revenim la veghetorii şi strigoii noştri. Cum, care strigoi? Aia din Oraşul Îngerilor, despre care v-am povestit în recenzia la Îngerul Întunecat, primul volum al seriei. Gata, aţi citit? Să trecem mai...
Îngeri, demoni, strigoi….ce glumă bună. Suntem adulți, nu credem noi în astfel de copilării. Așa am zis și eu…dar ia să citiți voi Îngerul Întunecat și să vedeți că parcă începeți să credeți. :)) Așa...
