Tanțo, mi s-a măritat băiatul!

– Tănțico, să vezi comedie! Mi s-a măritat băiatul.

– Cum să se mărite băiatul, Marie? Poate s-a însurat.

– Ei, aș! Crede-mă ce-ți spun, s-a măritat! A luat o fată plină de bani, are tac’su nu știu ce afaceri prin Poiana Brașov. Nici măcar să le fac nunta n-am putut, că na’,  au vrut să o facă ei, pe banii lor. Unde mai e mândria noastră de socri mari, să facem nunta băiatului?

– Ei, lasă, Marie! Așa-s copiii în ziua de azi, vor ei să facă totul. Nu mai au nevoie de noi.

– Off, Tănțico! Și știi ce? Oricât m-am chinuit să găsesc ceva de comentat, ca să îi pot scoate ochii după, că mai frumoasă nuntă i-aș fi făcut eu, n-am găsit.

– Păi și asta nu e bine, Marie? Au avut și copiii ăstia o nuntă frumoasă!

– Taci din gură! Tu cu cine ții aici?

Cu 3 zile în urmă, ziua nunții

Sunt deja de două zile în Poiana Brașov. Suntem cazați la Hotel Royal, unde azi va avea nunta băiatul meu. Oricât de supărată aș fi pe el că mi-a răpit bucuria de a-i face nunta, nu pot să nu-i observ fericirea din priviri. Se uită la fata asta ca la un soare și îmi crește inima de bucurie când văd că și ea se uită la fel la el. Deși am căutat dinadins ceva greșit, nu reușesc să găsesc. Locul e perfect, la umbra brazilor verzi, în mijlocul naturii. Ies la balcon și privesc spre munții din fața mea, hotărâtă ca azi să fiu fericită pentru băiatul meu. La urma urmelor, el e cel important.

În salonul de nunți, mână în mână, cei doi miri dau indicații pe ultima sută de metri. Totul e impecabil, de la fețele de masă strălucitoare la florile proaspete de pe mese. Ospătarii verifică a nu știu câta oară ca fiecare șervețel să stea la locul lui, ca fiecare tacâm să strălucească, ca fiecare scaun să fie perfect așezat. Nici eu n-aș fi reușit să fac sala să arate mai frumos, trebuie să recunosc. Candy bar-ul arată delicios, iar băuturile stau pregătite la open bar. Of, și eu care mă gândeam să pun pe masă sticlele de țuică de la țară.

Nuntă regească la Hotel Royal

Peste câteva ore, aici vor fi în jur de 80-90 de persoane. Când au auzit invitații că nunta băiatului va fi la un salon de nunți în Brașov, nu mai puteau de fericire. Unii văd muntele pentru prima oară, așa că cine eram eu să le stric fericirea cu cârcotelile mele? Când m-am oferit să le plătesc taxiurile invitaților, din Brașov și până sus la hotel, nora mea m-a anunțat zâmbitoare că trasportul invitaților este oferit de către salon. Practic, în prețul meniurilor intră și transportul invitaților, dar și tortul. Vai de capul meu! Cine știe ce tort le-o da, dacă e gratis.

Cred că pe față mi s-a citit neîncrederea, pentru că instant m-a întrebat noră-mea dacă nu vreau să îmi arate tortul. E superb, n-am ce să-i cer. Deși mă zgârie pe orgoliu, o și recunosc în fața ei. Mă duce apoi și îmi arată bucătăria și barul, ba chiar mă roagă să mă ocup eu, dacă văd ceva nereguli. Nu-s așa de proastă să nu realizez că totul e mult prea bine organizat ca să fie nereguli, dar mă bucură încercarea ei de a se face plăcută, așa că îi zâmbesc încurajator și o asigur că așa voi face.

– Mamă, nu-i așa că totul arată perfect?, mă întreabă fiul meu.

Este vizibil emoționat și văd că îl interesează sincer răspunsul meu. Așa că, nu îi pot spune decât adevărul.

– Așa este, dragul meu!

O lacrimă de fericire mi se prelinge pe față și îmi dau seama că fiul meu s-a descurcat cum nu se putea mai bine. Sunt mândră de el și i-o spun. Mă strânge în brațe și în îmbrățișarea lui sunt o mie de cuvinte și de sentimente. Avea nevoie de aprobarea mea, chiar dacă nu o recunoaște.

– Hai, hai! Fugi că îți sosesc invitații!

Nici măcar la capitolul cazare n-am ce să comentez. Au oferit cazare în Poiana Brașov tuturor invitaților, în semn de mulțumire că au venit de departe, să le fie alături. Mi se pare foarte eficient să ai toți invitații cazați în același loc unde ai salonul de nuntă, fiind mult mai ușor pentru toată lumea.  Până acum, toată lumea este fericită și invitații mă felicită pentru cât de bine s-au organizat copiii. Îmi mușc limba, să nu spun vreo răutate și aștept să înceapă nunta, să mă conving că-i bună și mâncarea.

Soțul meu mă ia de mână și-mi șoptește la ureche să nu mai stau așa crispată. Ce vreți? Știți cu toții că degeaba sunt toate minunate dacă muzica și mâncarea nu sunt bune.

O nuntă perfectă înseamnă mâncare bună și miri zâmbitori

Toată lumea urcă în camere și ne pregătim de petrecere. Coborâm peste câteva ore și totul arată ca în basme. Când îl văd pe fiul meu cât e de frumos și cât de tare strălucește, îmi dau lacrimile. Și noră-mea e la fel de frumoasă și amândoi radiază de fericire. Se țin de mână de parcă le este frică să nu se piardă și oferă zâmbete în stânga și în dreapta.

În timp ce click-urile aparatelor foto nu mai contenesc, eu am urmărit ca un vultur, toată noaptea, ospătarii. Așa de atentă eram la ei, de era să ratez și dansul mirilor. Noroc de bărbatu-meu, că m-a înghiontit.

Servirea a fost ireproșabilă, iar mâncarea delicioasă. Deși mă așteptam numai la mâncare de fițe, pe care lumea o va lăsa în farfurie pentru că nu știe ce e, copiii mei m-au uimit. (Doamne, am zis copiii mei? Cred că mă îmblânzesc. Șttt, nu mai spuneți la nimeni!) Au avut în meniu până și tradiționalele sărmăluțe cu mămăliguță, udate din plin cu vin de Recaș.

Când am văzut că farfuriile se întorc goale, m-am putut relaxa și am fost atentă și la muzică. Poate, poate, găsesc ceva de cârcotit. N-am găsit. 😛 Muzica a cântat până dimineață și toți am dansat până la epuizare. Mirii au fost veseli, entuziaști și zâmbitori și și-au făcut timp să vorbească cu fiecare om în parte, măcar puțin. Oricât ar fi vrut cineva să cârcotească, n-avea ce, pentru că a fost nunta perfectă.

– Nu-i așa c-a fost tare frumos, mamă?, mă întreabă dimineață fiul meu.

Îi strâng pe amândoi în brațe și le răspund:

– A fost frumos, copiii mei! Dar, stați să vedeți ce botez frumos o să vă organizez eu…

*Articol scris pentru proba numărul 20 a competiției Superblog 2018.

Pozele sunt din arhiva personală și de pe Hotel Royal.

Please follow and like us: