Totul se termină cu noi – Colleen Hoover

Am primit Totul se termină cu noi de la prietena mea, Adriana, de ziua mea. Deși de cele mai multe ori citesc cărțile într-o anumită ordine, acum am avut un impuls de a o citi pe asta cât mai repede, fără să mai țin cont de teancul uriaș de pe noptieră. Și bine am făcut.

Totul se termină cu noi este o carte superbă. Atât de profundă, de tristă și de dulce în același timp, încât n-ai mai vrea să se termine. Tratează subiecte dure, cum ar fi violența în familie, în același timp în care te poartă pe aripile dragostei, ale prieteniei. Te ridică la ceruri și apoi dă cu tine de pământ, te poartă prin toate stările posibile.

Totul se termină cu noi – despre dragoste, limite și sacrificii

Lily Bloom a fost toată viața martora violenței în familia ei. De mic copil, și-a privit mama cum a luat bătaie de la tatăl ei și a condamnat-o pentru că nu a plecat. Și-a jurat că ea nu va ajunge niciodată în situația ei. Că ea nu ar accepta pe cineva care să o lovească, să o jignească, să o trateze așa…

Cartea ne prezintă viața lui Lily de acum, când e un adult pe picioarele ei și din adolescență, când trăia în teroarea violenței tot mai dese. După moartea tatălui, Lily decide să lase tot trecutul în urmă și să își urmeze visul. Își deschide o florărie și pare să își găsească iubirea în Ryle, un bărbat perfect pentru ea.

Adolescența ei și dragostea pentru Atlas (un băiat fără adăpost), prima ei iubire adevărată sunt lăsate în urmă, iar Lily intră cu dreptul într-o viață nouă. Iubește, este iubită și știe că va avea o viață fericită.

Însă, curând Lily află ce înseamnă să accepți, să faci sacrificii din iubire, să crezi, să îți tot mărești limitele. Totul din iubire. În curând, va avea șocul vieții ei și adevărul e că nu va ști cum să îl gestioneze. Deși viața a învățat-o multe, nu a învățat-o cât de ușor este să comentezi deciziile altuia, dar să le iei pe ale tale.

Totul se termină cu noi ne arată o realitate atât de prezentă printre noi. Ne arată și perspectiva femeilor care acceptă violența în familie. Ni le arată pline de speranță, de iubire, de credință, de suferință… Ne arată că poate ar trebui să nu ne grăbim să judecăm, atâta timp cât noi nu am trecut niciodată printr-o astfel de situație. O femeie care deja este supusă umilințelor și violenței trebuie doar ajutată, nu judecată. Trebuie ajutată să găsească în ea curajul să pună stop. Înainte să fie prea târziu…

Cartea asta ar trebui să fie citită de cât mai multe persoane. Poate fi o trezire la realitate. O găsiți aici.