Trandafirii de mai – Colecționarul #2 – Dot Hutchison
Când am citit Grădina cu fluturi, am crezut că nimic nu mă mai poate uimi. Că psihopații au și ei totuși limitele lor. Că nimeni n-ar putea să îl întreacă pe Grădinar, n-are cum… Și într-un fel, așa a fost. Criminalul din Trandafirii de mai nu mi s-a părut la fel de înspăimântător ca el. Dar, doar pentru că aveam un termen de comparație atât de groaznic. Luat ca atare, avem un nebun care în fiecare primăvară ucide câte o fată și o lasă într-o biserică, înconjurată de flori. Cât de groaznic este asta?
Trandafirii de mai – cât de departe mergi pentru răzbunare?
După ce au salvat câteva fete din grădină, polițiștii noștri au o nouă misiune. De fapt, una veche, pe care nu reușesc să o ducă la bun sfârșit. Deși încă urmăresc cazul Grădinarului și le ajută pe supraviețuitoare să se adapteze unei lumi care le chinuie, venirea primăverii îi înspăimântă. Asta pentru că în fiecar primăvară, undeva într-o biserică, apare o fată moartă, înconjurată de flori.
La fel s-a întâmplat și cu Chavi, sora Priyei. De câțiva ani, Priya și mama ei sunt doar pe drumuri, încercând să se adapteze unei vieți fără Chavi. Au rămas în bune relații cu polițiștii, în special cu Edison, care pare să o ajute pe Priya să treacă mai ușor peste trauma suferită. Însă, tot ce își doresc ele mai mult este ca psihopatul care le-a ucis sora și fiica să plătească pentru asta.
Când Priya începe să primească buchete de flori acasă, îngrijorarea atinge cote maxime. Asta deoarece primește – pe rând – toate florile care au fost găsite lângă fetele moarte. Ce se va întâmpla când va primi ultimul buchet?
La fel ca Grădina cu Fluturi, Trandafirii de mai m-a ținut captivă pagină după pagină. Mi-au plăcut cei trei polițiști, pe care nu apucasem să îi cunosc prea bine în primul volum. Mi-a plăcut de Priya, o adolescentă retrasă, dar hotărâtă, care refuză să fie victimă. Mi-a plăcut că am aflat detalii din viața de după a fluturilor și că poveștile s-au legat cumva.
Despre mama Priyei am sentimente amestecate. Mi-a plăcut imaginea ei de femeie dură, fatală, hotărâtă, însă nu am putut să o înțeleg în multe privințe. Oricât ți-ai dori să îți răzbuni un copil, nu trebuie să o faci ignorând siguranța celuilalt. Dar ce mi-a displăcut cel mai tare a fost faptul că am ghicit rapid criminalul. Mi-aș fi dorit să fiu surprinsă, dar nu am fost. Din punctul meu de vedere, a fost ușor de ghicit.
Oricum ar fi, seria Colecționarul, apărută la Herg Benet, este o serie care merită citită de iubitorii de thrillere psihologice. Trandafirii de mai o găsiți aici.
Abia aștept să o citesc și eu.
Va urma si la mine in curand. Chiar credeam si eu ca primul volum e suficient de „psihopat” incat sa nu se poate mai mult de atat.
Abia aștept sa o citesc!!!!
Nu prea mă pasionează poveștile cu psihopați. Totuși voi încerca.
Interesanta poveste! Spre deosebire de Elvira, pe mine ma fascineaza! :)))
suna bine, imi plac povestile cu psihopati 🙂
Herg Benet are multe carti tare bune, mie mi-au placut tare mult toate.
Îmi plac mult thirilerele psihologice, sunt curioasa acum ce s-a întâmplat după ultimul buchet primit…. Ah ce îmi face tu mie 😁
O recenzie frumoasa 🥰
Am notat si gradina de fluturi si trandafirii de mai. Multumesc pentru sugestii
In ultima vreme, au inceput sa imi placa foarte mult thrillerele, asa ca multam fain de recomandare! ^_^