Trenul copiilor – Viola Ardone
Viața văzută prin ochii unui copil este mereu diferită de cea văzută prin ochi de adult. Se spune că familia nu ți-o poți alege, iar copiii își iubesc părinții indiferent de cum se comportă cu ei. Însă atunci când descoperă o altă viață, descoperă că pot fi iubiți, că pot fi fericiți cu adevărat, se mai mulțumesc ei cu puțin? Este și dilema în care este pus Amerigo Speranza, micul nostru erou din Trenul copiilor.
Amerigo este un copil născut într-o familie săracă din sudul Italiei. Locuiește doar cu mama sa, Antoaneta și cu fantomele unui frate mort înainte să îl cunoască și unui tată plecat demult. Totuși, el este fericit. Nici nu mai contează că are hainele rupte sau pantofii găuriți. Nici nu contează că mama sa e rece cu el și nu îi oferă nici măcar o îmbrățișare. Nici măcar că uneori abia au ce pune pe masă. Atât știe și cu atât se mulțumește. Însă, în curând descoperă că viața poate fi și altfel.
Trenul copiilor – când viața ți se schimbă fără să îți dai seama
Imediat după război, o organizație comunistă decide să ajute copiii din Sud, găsindu-le familii în nordul Italiei, care să îi găzduiască peste iarnă. Amerigo este unul dintre copiii care ajunge pe lista celor care vor pleca. Copil fiind, nu știe dacă se se bucure sau să fie trist că mama lui renunță la el, îl trimite undeva departe fără nicio tresărire. Trecând peste toate spaimele și călătoria nouă pe care o face, Amerigo ajunge la o nouă familie.
Deși locuiește cu Derna, o femeie singură, majoritatea timpului îl va petrece acasă la Rosa, verișoara ei. Acolo va învăța ce înseamnă familie, ce înseamnă bucurie, ce înseamnă să ai frați. De acolo nu se va ridica niciodată flămând de la masă. Acolo i se va sărbători ziua de naștere prima oară și tot acolo va primi primul său cadou, o vioară. Odată cu ea, își va descoperi pasiunea și talentul pentru muzică.
Toate sunt însă în zadar atunci când se întoarce acasă. Este primit cu aceeași atitudine rece și toate visele îi sunt aruncate pe fereastră. Mama sa îi vinde vioara și hainele noi și îl pune să își bage mințile în cap. Ba chiar îl minte că nu a primit niciun semn de la familia “de împrumut”, ceea ce îi provoacă multă suferință unui copil de doar 8 ani. Totuși, atunci când află adevărul, Amerigo va lua o decizie șocantă, marcantă pentru viitorul lui. Trenul copiilor îl așteaptă într-o nouă călătorie…
Cartea este scrisă prin ochii unui copil, naivitatea, candoarea, visele și speranțele vârstei simțindu-se în fiecare rând. Dacă vă tentează, cartea a apărut la Meteor Press și o găsiți aici.
Fiecare copil merită să aibă o copilărie plină de speranţă şi visare, nu numai sa-si creeze o imagine a copilăriei plină de veselie şi candoare.
O carte cu un subiect pe placul meu, o pun pe lista si o comand curand.
Pare a fi o carte tare interesanta! O sa o trec pe lista mea. Merci pentru recomandare!
Foarte interesanta ideea carti, n am mai intalnit ceva de genu
Sper ca totul s-a terminat cu bine pentru el,imi plac poveștile cu happy end
Multumesc pentru recomandare! Nu stiam de cartea asta.
intr-adevar, nu iti poti alege parinti, dar cred ca nici eu nu pot iubi neconditionat atunci cand nu li se ofera iubire si respect.
Cred că mi-ar plăcea și mie să citesc această carte. Pe undeva, mă regăsesc în subiectul acesteia.
Un subiect sensibil. Cred ca mi-ar fi povestea.
Chiar sunt curioasa cum este cartea scrisă prin ochii unui copil, ce-i drept, în unele fraze m-am regasit. Mersi de recomandare!
Super pare. O să o caut și eu.
Foarte interesanta aceasta carte, chiar daca e si trista in acelasi timp.