Ultima vrăjitoare din Transilvania #1 – Contesa Aneke – Cristina Nemerovschi – Recenzie

A fost odată ca niciodată, într-un sătuc idilic din Transilvania, o frumoasă contesă, cu părul roșu ca focul. Dacă acum vă așteptați să spun că era bună la suflet, așteptați degeaba. Contesa era rece și crudă, călca peste cadavre pentru a obține ce își dorea. Oamenii din satul V., superstițioși din fire, nu au putut trece peste faptul că Aneke avea o relație cu fratele său vitreg, Mathias, așa că au acuzat-o de vrăjitorie și au ars-o pe rug. Se spune că spiritul ei mai bântuie și acum ruinele castelului în care a locuit.

100 de ani mai târziu, facem cunoștință cu Alexandra, o adolescentă tipică, dependentă de rețele sociale, prieteni și excese. Mama sa o trimite, pe perioada vacanței de vară, în satul V., să locuiască la Mathilde și Johan, niște bătrânei simpatici. Totul, pentru a o îndepărta de fratele său vitreg, Răzvan, care a apărut după o lungă pauza în viața lor și pentru care Alexandra are sentimente nu tocmai frățești.

Ceea ce se anunță a fi o vară groaznic de plictisitoare, se transformă într-o goană după fantastic, Alexandra fiind hotărâtă să afle adevărata poveste a contesei Aneke. Cei care o ajută sunt Mathias și Lorena, persoane care sunt mai mult decât par la prima vedere. Peste câteva zile, apare și Răzvan, așa că aventura poate începe.

Răsunsurile pe care le vor afla s-ar putea să nu le placă. Doar că, e prea târziu să se oprească…

Castele bântuite, mister, magie, supersiții și obiceiuri, vicii, moralitate și imoralitate se amestecă cu problemele adolescenților, cu traiul idilic, într-un sătuc uitat de lume și cu relațiile dintre copii și părinți.

Ultima vrăjitoare din Transilvania e prima carte, scrisă de Cristina Nemerovschi, pe care o citesc, dar, cu siguranță, nu ultima. Mi-a plăcut stilul în care e scrisă, modul în care a creionat personajele, pline de defecte, suspansul pe care l-am simțit printre rânduri.

Mulțumesc, Editura Herg Bernet! Puteți achiziționa cartea de aici.