Cartea secretă a Fridei Kahlo – F.G. Haghenbeck
Cartea secretă a Fridei Kahlo – ficțiune inspirată din realitate
În Cartea secretă a Fridei Kahlo, autorul a îmbinat atât de bine ficțiunea cu realitățile istorice, încât nu știi unde începe una și unde se termină cealaltă. Citind cartea, am avut senzația că am călătorit în timp , descrierile fiind atât de vii încât îți e imposibil să nu le vezi aievea.
Frida a fost un copil însemnat, încă de mică, Cea de-a treia fiică din cele 4, Frida a crescut mai mult ca un băiat, a fost rebelă mereu, spre marea tristețe a mamei sale și spre bucuria tatălui.
” Ea a fost a treia dintre patru fete şi, spre nefericirea mândrei sale mame, cea mai puţin feminină. Nu la fel stăteau lucrurile şi pentru tatăl ei, Guillermo, emigrant german descendent dintr‑o familie de evrei şi unguri, care obişnuia să spună: „Frida este cea mai inteligentă fată a mea şi cea care seamănă cel mai mult cu mine.“ Fetiţa a crescut ca o fiinţă unică şi specială, ca un trifoi cu patru foi ascuns în mijlocul unui câmp întins. Nu te puteai aştepta la mai puţin din partea ei, rădăcinile ei erau oarecum exotice, iar povestea familiei, la fel ca povestea Mexicului, plină de durere şi de pământ. “
Bolnavă de poliomelită, la vârsta de 6 ani, Frida scapă cu viață, dar suferința ei abia începe: rămâne cu un handicap (un picior care nu i se mai dezvoltă). În adolescență, are un accident în urma căruia practic aproape că moare. Între viață și moarte, ea face un pact cu Moartea, să o mai lase să trăiască. Cerința îi va fi acceptată, însă va plăti cu vârf și îndesat fiecare zi pe care o va trăi în plus. Va avea o viață plină de suferință, lucru transpus în picturile ei.
După accident, singura alinare îi este pictatul și, mai apoi, desfrâul. Bisexualitatea și ateismul ei stârnesc multe controverse printre cunoscuți și ea este privită ca o excentrică. Se căsătorește cu Diego Rivera, un pictor renumit, cu 22 de ani mai în vârstă decât ea. Căsătoria lor este mereu la extreme. Nu pot trăi unul fără altul, dar nici împreună. Aventurile extraconjugale sunt la ordinea zilei, suferința mai mare cu fiecare zi.
Pictatul – o salvare?
Nu poate avea copii și asta o macină pe dinăuntru la fel de mult ca și toate celelalte probleme de sănătate, care o macină pe dinafară. Se refugiază, ca de obicei, în pictură, dar și în bucătărie, noua sa pasiune dobândită. De altfel, la sfârșitul fiecărui capitol, este câte o rețetă din caietul Fridei.
„Dintre toate locurile casei, bucătăria era inimă ce o făcea să palpite, transformând o clădire inertă într-o ființă vie. Mai mult decât o simplă locuință, Casa Albastră era sanctuarul, refugiul și altarul stăpânei sale. Casa Albastră era Frida. În ea strângea amintiri ale trecerii sale prin viață. Era un loc unde conviețuiau fără probleme portretele lui Lenin, Stalin, Mao Zedong cu catapetesme rustice ale Fecioarei de Guadalupe.”
Prezentată din copilărie și până în ziua în care și-a încheiat socotelile cu Moartea, la 47 de ani, viața Fridei este tumultoasă, ca un tablou plin de culoare și de sentimente. Artistă, femeie, copil, zeiță – sunt doar o parte din fețele Fridei.
Cartea m-a fascinat, destinul tragic al Fridei fiind bine pus în scenă de către autor. A apărut la Editura Nemira, în 2016 și o puteți achiziționa de aici.
