Fiecare copil are dreptul la viață!

Sursă Pixabay

– Dacă nu faci operația, nu vei mai ajunge la 20 de ani!

Doctorul se uita la mine cu milă și eu zâmbeam. Aveam 17 ani, varsta la care niciun copil nu ar trebui să audă asta. Însă, eram obosită, sătulă, plictisită.

– Ai înțeles ce ți-am spus?

– Da! Că e posibil să nu prind 20 de ani.

– Și atunci de ce zâmbești?

– Pentru că îi voi prinde.

Din câte vedeți, am 32. La 17 ani, un doctor mi-a reparat inima cea defectă. Nu e nouă, dar e reparată, e funcțională. Încă pot respira, zâmbi, vorbi. Încă pot avea un cuvânt de spus. Încă pot face o diferență în lume.

M-am născut într-o duminică după-amiază, într-o zi de iarnă. Un copil perfect, au spus ei atunci, după o consultație nu foarte amănunțită. Numai că eram perfect de imperfectă. Cu cât creșteam mai mult, părinții mei au realizat că ceva nu era în regulă.

Nu puteam alerga, cum o făceau alți copii. Dacă mă supăram, mă învinețeam și îmi pierdeam cunoștința. Vara, nu puteam ieși din casă, fără să cad jos din picioare. Mă ascundeam în beci, la țară, ca să am puțină răcoare, ca să pot respira. Totuși, niciodată nu m-am oprit din zâmbit. Niciodată nu am suportat să mi se plângă de milă, cum nu suport nici acum.

M-au dus la zeci de doctori. Toți erau de acord că aveam un defect din naștere, niciunul nu știa exact ce. Zeci de consultații, zeci de diagnostice diferite. Nu am făcut NICIODATĂ sport, nu am putut juca niciodată Prinselea. La ora de sport, stăteam pe o băncuță și mă uitam la ceilalți copii, visând că fug și eu…

Oare cum se simte vântul prin păr când alergi mai mult de 50 de metri? Cum o fi să faci podul sau sfoara, genoflexiuni sau flotări?

Da, la 17 ani s-a găsit problema și s-a reparat. Acum sunt ok, atât cât se poate. Însă, nimeni nu îmi va da înapoi ce am pierdut în copilărie.

Nu spun multor persoane povestea mea, pentru că nu caut milă. Însă, astăzi m-am hotărât să v-o spun, în linii mari, tocmai pentru a trage un semnal de alarmă. Mi-aș dori ca niciun copil să nu fie nevoit să treacă prin asta. Mi-aș dori să putem face o schimbare!

Fiecare copil are dreptul la viață

Mi-aș dori să putem face ceva pentru acești copii, care se nasc cu probleme mai mari sau mai mici. Cum ar fi dacă toate maternitățile ar avea aparatură mai performantă și fiecare copil ar fi examinat așa cum trebuie? Cum ar fi fost pentru mine să se fi știut de la început ce am și să se fi rezolvat problema?

Noi putem fi cei de la care pleacă schimbarea. Fiecare secție de neonatologie trebuie să aibă specialiști și aparate profesionale. Fiecare copil trebuie să fie examinat așa cum trebuie, înainte de a fi externat. Cu toții ne dorim copii perfecți și sănătoși. De ce să nu facem ceva în privința asta?

Cred că, dacă s-ar face o campanie amplă, în care am fi implicați noi toți, cu adevărat, s-ar schimba ceva! Schimbarea vine de la fiecare dintre noi și orice ajutor contează. Cum ar fi dacă am pune toți 1 leu, 2 lei, 5 lei? Câți bani s-ar strânge oare pentru viața copiilor noștri? E chiar așa de greu?

Știu că e mai ușor să îi lăsăm pe alții să acționeze în locul nostru și să ne plângem că nu se schimbă nimic. Știu că vom spune că noi nu contăm, că nu putem face nimic singuri. Adevărat, singuri nu! Însă împreună, da! Eu contez, tu contezi, iar împreună putem schimba lumea în bine. Le putem reda zâmbetul pe față copiilor și speranța părinților. Le putem da voie copiilor să fie copii!

„Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”

Please follow and like us: