Îngeri, demoni, strigoi….ce glumă bună. Suntem adulți, nu credem noi în astfel de copilării. Așa am zis și eu…dar ia să citiți voi Îngerul Întunecat și să vedeți că parcă începeți să credeți. :)) Așa verosimilă e povestea, că mai că îți vine să te uiți roata-mprejur, să vezi dacă nu pândește vreun strigoi pe după colțurile întunecate.
Ana este o Veghetoare, care trebuie să îi apere pe Cei Adormiți (adică pe ăștia ca noi, fără astfel de puteri) de strigoi, de orbiuri, de Cei Ascunși, de demoni. În aparență, e o tânără normală. Lucrează ca recepționeră la un hotel, are prietene și suferă după ce fostul ei logodnic a părăsit-o.
După o noapte de beție în club, se trezește în patul lui Alex, un bărbat superb, cu o aură întunecată. Fără să își dea seama, se trezește prinsă într-o relație cu bărbatul acesta superb, arogant și rece.
Instinctul îi spune că ceva nu este în regulă și lucruri ciudate încep să i se întâmple. Este atacată de forțe nevăzute, sleită de puteri, lipsită de voință proprie. Bănuielile îi sunt confirmate, când află că Alex a fost și el Veghetor, din Casa Soarelui, fiul celui mai important Veghetor. Acesta a fost alungat din familie și este unul dintre Cei Ascunși, un demon în devenire.
Chiar dacă este șocată de ceea ce a aflat, este deja prea târziu pentru Ana, deoarece își dă seama că îl iubește pe bărbat. Ia decizia de a rămâne lângă el, pentru a îl ajuta să se elibereze.
Până într-o zi, când se trezește dintr-un vis, și memoria din ultimele 4 luni i-a dispărut….Alex neagă că ar ști ceva despre Veghetori și Ana se întreabă dacă memoria îi joacă feste. Să fi fost doar un vis?
Nu am mai citit o astfel de poveste și nu știam la ce să mă aștept. Autoarea a creat o lume între vis și realitate, între real și ireal, între dragoste și ură. Tocmai contrastele au făcut-o mai interesantă. Abia aștept să citesc și continuarea.
Mulțumesc, Quantum Publishers! Cartea e primul volum din Seria Orașul Îngerilor.
Please follow and like us:
Îmi place recenzia ta, felicitări! Îmi place cum ai inceput, nici eu nu am tendința de a crede in strigoi, fantome si de obicei evit cărțile cu acest subiect, dar in ultimul timp mi-a atras atentia vreo 2-3 de acest fel.
Și eu le evit, dar asta mi-a plăcut.
Romanul este atât de bine scris, că începi să te întrebi dacă nu cumva autoarea știe mai multe decât noi despre astfel de creaturi. 😀
Hmmm…nu m-am gândit la asta. Dar acum, că zici, cred că ai dreptate. :))
Nu am citit cartea. O am pe lista si sper sa o savurez cu placere 🙂
Lectură plăcută!
Felicitari pentru recenzie si acum de abia astept sa o citesc, mai ales ca mi-am comandat toate cele 3 volume :*
Lectură plăcută şi ție! 🙂