Interviu diferit cu Nieves F. Joy
ochii celor din jur, dar pot să-ți denumesc apelativele cu care mă cadorisesc
prietenii apropiați: scorpie, bestie, sadico, truli, zurli și lista complimentelor
poate continua. Așadar, fiecare poate trage ce concluzii dorește.
Iar dacă mi-aș întreba familia, cred că mi s-ar raspunde doar că sunt foarte aiurită, dar atunci
când chiar mi se solocită atenția, sunt cu picioarele bine înfipte în
realitate. Așadar, ca să mă conformez întrebării, pot spune doar că toți cei
care mă cunosc cu adevărat știu că sunt o persoană cu defecte, dar în același
timp știu că sunt cea mai loială persoană, dacă sunt tratată corespunzător.
Ești indulgentă, ce să zic? Impulsivitatea! Este mama tuturor acțiunilor mele
negândite, pe care apoi când le rumeg îmi jur că voi căuta pe viitor să fiu mai
temperată, dar cu toată rușinea iți recunosc că nu reușesc. Sunt toată o
flacără și bănuiesc că ar trebui să mă nasc a doua oară ca să îmi schimb
personalitatea. Noroc că, pe lângă impulsivitate, am fost inzestrată și cu o
gândire fulger și majoritatea problemelor nu sunt iremediabile.
fericită că nu am primit mesaje ciudate, ci numai drăguțe. Cred că cel mai
moralizator a fost acela că scrierile mele aduc un strop de culoare în viață și
ajută la o deconectare de la haosul cotidian. Mesajele de genul m-au ajutat să continui să scriu.
viziunea mea, în privința scrisului se schimbă lucrurile, cu toate că aplic
aceeași regulă la fiecare capitol, dar într-un mod cu totul diferit. Nu scriu în grabă. Prefer să îmi așez gândurile și ideile în momentul când știu că timpul îmi permite să jonglez cu ele, până ajung cât mai aproape de perfecțiune.
Scrisul este pasiunea căreia mă dedic cu cea mai mare devotațiune și dacă aș lăsa pe ultima sută de metri, deși niciodată nu am avut un termen strict, cred
că nu m-aș mulțumi pe mine, în primul rând.
patra, când am colaborat cu revista școlii, unde am publicat niște tentative de
poezii. Nu mă întreba ce părere au avut cititorii, că asta chiar n-aș ști să-ți răspund. Cu adevărat, am început să scriu acum doi ani, la vârsta de 33.
tonul corect și argumentată. În momentul când cineva mă plesnește cu un sfat
peste ochi, și dacă ar fi cel mai genial, nu l-aș asculta și nici pune în
aplicare. Detest persoanele arogante, care se dau mari critici, dar când e vorba
de a te ajuta să evoluezi, mai mult te pocnesc în moalele capului cu tonul
zeflemitor cu care dau glas cunoștințelor pe care, se pare că tu nu le
stăpânești. În schimb, dacă un sfat vine într-un stil diplomat, am cele mai
deschise urechi.
meu, știu că am făcut tot posibilul să dau ce am mai bun. La capitolul ăsta n-am
nicio îndoială.
din seria Paradoxul iubirii și promit că va fi la fel de tulburătoare ca și
povestea Sufletului rebel.
extensia mea. O extensie dezlănțuită.. Dacă în viața reală am învățat să am
oarece rețineri, în scris nu mă oprește nimic. Acolo sunt doar scriitoarea care
trebuie să-și poarte cititorii prin toate stările posibile și imposibile, iar
reținerile nu au ce căuta.
aveți, respirați adânc, relaxați-vă și apoi orice încercare vi se va părea mult
mai ușor de trecut. Într-o lume nebună, cu un timp comprimat la maxim, clipele
când ne ascultăm gândurile și ni le ordonăm sunt, după părerea mea, cele mai prețioase. Așa
nu pierdem nimic din ceea ce trăim.
Mult succes!!! ❤❤❤
<3
Frumos interviul! Cartea o am deja pe lista de dorinte si sper as fie in posesia mea cat de curand 🙂
Succes in continuare si inspiratie maxima 🙂
Și pe lista mea e. <3
Mama ce interviu perfect!
Mulțumim! 🙂
Mult succes Nieves si felicitări pentru carte! Mulțumesc ca mi-ai dat ocazia de ati citi comoara si abia astept următorul volum.
Felicitări la amândouă pentru interviu!
Mulțumim! 🙂