Mami, nu vreau să cresc! – Aventuri de mămică
Seara. Ora somnului. Ca de obicei, Darius nu vrea să doarmă. Lui oricum nu îi e niciodată somn. Și îl apucă plânsul. Un plâns cu lacrimi mari și suspine și vorbit mult, repede și încâlcit. Și apoi îl aud, clar și răspicat!
— Mami, eu nu vleau să clesc!
Opa, îmi spun! Ceva se întâmplă. El, care abia așteaptă să clească male ca tati ca să ajungă la dulapul cu dulciuli, deodată nu mai vrea să crească.
— De ce nu vrei să mai crești, mami?
— Pentlu că atunci când sunt male nu mai melg la glădiniță și e glozav de distlactiv la glădiniță.
L-am asigurat că mai are de mers muuulte zile la grădiniță, până se face mare. Asta, după ce mi-am făcut trei cruci, cu ambele mâini. Mi-a fost groaznic de frică de grădiniță. El este încă legat de fusta mea, dependent la propriu și la figurat. În fiecare zi din vara asta l-am pregătit, i-am povestit despre cât va fi de frumos la grădiniță și răspunsul era categoric: NU vleau la glădiniță, eu stau acasă cu tine.
Și a venit prima zi. O mare de copii și părinți, agitație și un Darius pe care l-am trezit cu urlete și cu o față atât de panicată de am zis că am pus-o. Sigur nu va merge fără urlete în fiecare zi.
Surpriza a venit a doua zi, practic prima când a rămas la grădiniță. L-am luat înapoi atât de vesel, de nu îmi venea să cred că e copilul meu. Nu a plâns nici măcar o secundă, în nicio zi. Ba uneori îmi zice că am venit prea repede să îl iau, că el voia să se mai joace.
La prima bulinuță pe care a luat-o, plesnea inima de mândrie în mine. L-am întrebat ce a făcut de a luat-o, la care el îmi dă replica.
— Liniște am făcut! Și a fost tale gleu. :)))
Vineri m-a uimit din nou, când mi-a zis că a venit o fetiță nouă, care a plâns după mămica ei. L-am întrebat ce a făcut el, iar răspunsul m-a topit.
— I-am zis “Nu mai plânge, fetiță! Ne jucăm doal un pic și vine mama ta să te ia. Nici nu îți dai seama când tlece lepede timpul.
Ce să mai spun? Am băiat mare!
Dragul de el! 😍😍😍
Doamne, cât de dulce e! Și mie mi-a fost teamă când urma să înceapă Denisa grădinița, dar a fost super ok. Ba chiar râdeam cu părinții că mai pățeam să plângă copiii când voiam să îi ducem acasă, că s-ar mai fi jucat. Lucrând acasă, se nimerea să ajung prima dintre părinți la grădiniță, iar Denisa mă certa că iar am ajuns prea repede.
Mare și adorabil. Pupici mulți și multă distracție la glădi.
Dragul de el, e atât de scump. Odată cu povestirea ta îmi amintesc cât de derabdatoare eram și eu să cresc, sa pot încalță pantofii mamei, sa pot îmbracă hainele ei , sa pot face ce vreau. Îmi imaginam ca atunci când voi creste v-a fi cea mai tare chestie care mi s-ar putea întâmpla. Iar acum, ca mult altii as vrea dacă as putea înapoi in timp sa ma mai bucur de toate .
Sunt absolut adorabile aceste replici.
Ce copil frumos! sa-ti traiasca si sa te bucuri de el…! si sa ne mai scrii despre nazdravaniile lui!
E asa simpatic cel mic!! Are niste idei la care nu te-ai gandi niciodata. 😊😊
Ce baiat frumos ai! E tare simpatic!
E tare dragut îmbrăcat asa! Îmi plac ideile lui! A stiut sa-si liniștească noua colegă!
Este un scump și îți dă niște explicații de rămâi mască ,bravo lui că de acuma este băiat mare .A mea asta mică ,a mers și anul trecut la grădi ,tot a sclifosit ea puțin ,dar nu la început de an ,ci după ce s-a schimbat doamna care era și a venit alta ,nu o agreea deloc pe cea nouă ,dar după au stat acasă și a intrat online .Acuma este al doilea an și este învățată cu grădinița și plus că are și o doamnă care îi place ei .