Mereu am chef să fiu Chef în bucătărie

Prima mâncare gătită de mine a fost la 12 ani. Nu m-am jucat cu sendvișuri sau cu ouă prăjite, ci am trecut direct la artileria grea. Am făcut o fasole prăjită de s-au lins toți pe degete. Noroc că nu era mama acasă, că sigur nu făceam eu așa ceva. Ulterior, am tot avut încercări. Unele bune, altele mai puțin bune.

Îmi aduc aminte când am vrut să fac niște banale păstăi. Le-am făcut într-un ceaun găsit în fundul dulapului, pe care chiar nu îl văzusem vreodată pe aragaz. Le-am ars așa de tare, de le-am aruncat cu tot cu ceaun. Mi-am promis în ziua aceea că, atunci când voi avea casa mea, voi avea o bucătărie uriașă, utilată cu cele mai șmechere ustensile de bucătărie.

După ani de zile de stat prin chirii și am gătit prin bucătării mici, înghesuite, ne-am hotărât în sfârșit să ne mutăm la casa noastră. Bine, practic este a băncii încă mulți ani, dar teoretic e pe numele nostru. Când am pornit în căutare de apartamente (deh, încă n-am câștigat la Loto ca să-mi permit o casă în buricul târgului), eu am avut un singur criteriu: să aibă bucătărie mare. Restul nu mă interesează, poa’ să fie și pereții verde-n dungi…

Când am văzut apartamentul din care vă scriu acum, a fost dragoste la prima vedere. Era plin de praf, nerenovat, cu mobilă veche și nelocuit de mulți ani. Într-un colț al tavanului ploua, fiind la etajul patru. Dar, avea două băi și o bucătărie maaaare. Asta ne-a amețit pe amândoi așa de tare, de nu ne-a mai păsat că e la etajul patru și noi nu voiam mai sus de doi. Nici că are patru camere și noi voiam trei. Știam că e locul nostru, casa noastră.

Mă și vedeam în bucătărie, învârtind la trei tigăi în același timp. Jur că simțeam în aer mirosul de papanași și plăcinte, de ciorbă de pui de țară, de paste și de friptură la cuptor.  Auzeam sunetul cuțitului pe tocător, sfârâitul uleiului în tigaie, clinchetul paharelor.

O bucătărie perfectă este cea în care pui o bucățică de suflet

Sufletul l-am pus din prima clipă, așa că nu are cum să fie altfel decât perfectă. Însă, dacă e doar suflet și atât, cred că tot ce poți servi la masă sunt răbdările prăjite. Dar, care masă?

Era de la sine înțeles că necesită o redecorare. Din fericire, am aflat despre Somproduct și am fost uimiți să vedem că putem găsi tot ce avem nevoie, într-un singur loc. De la mobilă, până la furculițe, de la covoare, până la tigăi, ne putem lua totul de aici.

Corpuri suspendate, mese și scaune, fețe de masă, cratițe și farfurii. În mintea noastră e o învălmășeală totală. În primul rând, punem pe listă electronicele și electrocasnicele, pe care le avem deja. Le urmează mobila de bucătărie, pe care o alegem destul de ușor. Câteva corpuri suspendate, câteva pe podea, totul într-o culoare mai fistichie, să mă uit cu drag la ele.

Ce-i trebuie unei bucătării să fie perfectă?

Într-un colț, vom pune o masă mare, cu 4 scaune. Masa trebuie neapărat să fie extensibilă, pentru că avem mereu prieteni în vizită.

Locuind atâta timp în chirie, nu am avut multe vase, ci doar câteva mai versatile. Ador să gătesc, dar uneori tot talentul din lume nu te ajută dacă nu ai vasele potrivite. Tigăile trebuie să fie de calitate, să nu lipească, pentru că încerc să gătesc sănătos. Oalele mari, să pot găti și mult și puțin. Cuțitele ascuțite, să taie tot ce vreau, în afară de degetele mele. Tacâmuri din inox inoxidabil, farfurii colorate, căni, pahare, veselă pentru copii. Toate trebuie să fie de calitate, pentru că aceasta este cea mai importantă în bucătărie.

Oale și ulcele tigăi

Voi avea grijă să nu îmi lipseasă o tigaie wok, în care voi face mult sos pentru paste. Câteva tigăi de prăjit, una de clătite. Un set de oale de diferite mărimi este obligatoriu. De asemenea, voi investi într-un set de cuțite de calitate, cu care îmi voi putea demonstra abilitățile de CHEF. Atunci n-o să mai pot da vina pe cuțit, pentru zarzavatul mare din ciorbă, spune soțul meu…

Mici decorațiuni pe ici, pe colo, vor da viață bucătăriei noastre. O vază cu flori, niște suporturi de pahare cu fețe zâmbitoare, niște recipiente hazlii pentru condimente, un desen al copiilor pe un perete, o poză agățată pe celălalt, magneți mulți pe frigider, făină peste tot, miros de prăjituri și zâmbete…

La masă, copii!

*Articol scris pentru proba numărul 3 a competiției Superblog 2018. Nu plătesc daune morale pentru cei leșinați de poftă. 😛

*Pozele sunt de pe Somproduct.ro și din arhiva personală.

Please follow and like us: