Poc, poc, poc… Să ștampilăm zâmbete!
poc, poc… se aud ştampilele Amirei. Cățeluşi, floricele, pisicuțe. Roz,
galbene, albastre. Poc, poc, poc…
Mamiiii, ștampilesc!
Da, mami, ştampilezi!, îi strig eu din bucătărie.
Mami, mai ai foi din astea mici, cu scris pe ele?
cum trece timpul cu încetinitorul, când realizezi că te afli într-o mare belea?
Arunc lingura şi fug repede în dormitor, unde dezastrul mă izbeşte din plin.
Zeci de facturi şi de contracte sunt ştampilate cu pisicuțe roz bonbon. Amira
are o dâră de culoare pe un obraz şi mă priveşte nu doar nevinovată, ci ca şi
cum ar fi făcut cel mai bun lucru din lume. Dacă m-aş uita în oglindă, m-aş
vedea cum mă prefac in curcubeu, fața mea trecând de la o culoare, la alta. Ce
mă fac? Ce naiba mă fac?
de acasă, atât eu cât şi soțul meu. Am ales să lucrez în vânzări pentru
interacțiunea cu oamenii. Însă, chiar și lucrul în vânzări are partea de muncă
din spate. Contracte de întocmit, facturi de completat. Documente fără de care, toată vorbăria e nulă. Și ce e un act neștampilat? O simplă hârtie.
casa noastră găseai multe ștampile: cu numele firmei, cu numele nostru,
datiere.
că erau tentante, pentru un copil de 3 ani, cât avea atunci Amira. I-am cumpărat și ei ștampile de jucărie, să “ștampilească” și ea. Nu m-am gândit o secundă ce
ar putea face.
potențiali clienți vor primi contracte cu câte o ștampilă în plus. Una roz, cu o
pisicuță, dar astea sunt detalii nesemnificative…
rău. Când a venit primul e-mail, după ce am trimis actele, mi-a fost și frică să
îl deschid. Nu mare mi-a fost uimirea când am citit mesajul clientului amuzat.
Mesaj după mesaj, feedback-urile pozitive curgeau și inima îmi revenea la loc.
pisicuțelor roz. Însă,
de atunci, am învățat un lucru. Dulapurile cu acte au stat mereu încuiate. Când
am ajuns, în sfârșit, să nu mai ascundem lucruri, a venit Darius. Am pus din
nou totul sub cheie. Cățelușii albastri, sau ce animăluțe va vrea și el să “ștampilească”, vor fi doar pe hârtii aprobate de noi.
Ștampila – instrument juridic sau personal?
lumea se gândește la ștampile doar ca la un instrument folosit de firme, dar nu
e așa. Noi, cred că suntem familia Ștampilă. Pe lângă ștampilele de care v-am
povestit, avem și unele personalizate.
de la Colop și este inscripționată cu Biblioteca personală și numele meu. Am
primit-o cadou de la soțul meu, când mi-am făcut blogul. Nu o folosesc prea
des, pentru că îmi place să și dăruiesc cărți și prefer să fie ca noi. Însă, am
unele cărți pe care le țin doar pentru mine, care sunt inscripționate.
Prietenii mei râd și îmi spun că ar trebui să îmi fac fișe de împrumut și să le
ștampilez pe alea. La câte cărți dau împrumut, trebuie să țin o evidență,
cumva. Eu, însă, prefer să am încredere.
avem o datieră, pe care o folosim în scop gospodăresc. Orice furnică adună
mâncare vara, pentru anotimpul rece. Și noi adunăm diverse, în congelator, de la
fructe și legume, până la carne. Suntem mai comozi din fire, așa că nu ne mai
chinuim să scriem, pe fiecare, data. Ștampilăm etichetele și gata! Știm în ce
ordine să luăm produsele la consumat.
altă utilizare inedită a unei ștampile îmi aduce zâmbete aproape în fiecare
dimineață. Soțul meu adoarme devreme și se trezește devreme. Cu mult înaintea
noastră, a celor mai leneși. Cum se plictisește de unul singur, uneori, se joacă
cu ștampila lui cu litere interschimbabile și îmi lasă bilețele ștampilate, pe
post-ituri. Și nu, nu sunt pe frigider… sunt în frigider, sau în dulapul cu
cafea. Știe că acolo caut prima oară. Până nu îmi beau cafeaua, nu funcționez.
jumătate, când trebuia să plece, e mult timp de pierdut. Văzând pe Facebook
niște filmulețe cu farse, s-a gândit să îmi facă și mie una și mi-a ascuns
capsulele de cafea, de la expresor. Și nu oriunde, ci în dulapul lui cu scule, din
balcon. Le-am găsit după ce bilețelele lui ștampilate m-au plimbat prin tot
apartamentul nostru cu 4 camere, morocănoasă și cu ochii semi-deschiși. S-a
amuzat maxim când i-am povestit, dar o perioadă nu mi-a mai lăsat bilețele. Nu
a riscat chiar atât de mult…
așa utilizăm noi ștampilele. Vom vedea ce idei noi vor avea și copiii noștri,
când vor mai crește. Voi cum vă distrați cu ștampilele?
Articol scris pentru proba numărul 8 a competiției Superblog2017.
Super articolul! Mi se pare o idee bună să ai o ștampilă pentru murături sau alte alimente.
Mulțumesc! Îți ușurează mult munca.
Imi plac la nebunie articolele tale! Mult succes!
Mulțumesc mult! :*
Stampilele imi aduc aminte de copilarie, cand aveam stampile cu animale.
Aveai şi pisicuțe roz? 😛
Foarte bun articolul.Felicitari din nou
Mulțumesc mult! :*
Ce articol fain, m.ai binedispus. Eu nu am folosit stampile pana acum.
Niciodată nu e prea târziu. 🙂
Eu am doar ștampila de la magazin în prezent, piticilor din familie le luasem ceva personalizat de la librărie… Super idei ai expuse în articol, felicitări! <3
Mulțumesc mult! :*
Wow, te-ai intrecut pe tine cu articolul asta. E superb. Vreau si eu o stampila 😀
Mulțumesc! Cu pisicuțe? 😛
Am si eu o stampila, tot Colop, cu numele meu pentru a-mi personaliza cartile. Frumos articol! Bafta!
Mulțumesc mult! 🙂
Intersant ca folosesti datera ca sa stampilezi etichetele cu mancare pe care le pui in congelator, eu nu m-as fi gandit la asta dar e o idee foarte buna 🙂
paolaivan.ro
Îmi ușurează mult munca. 🙂
Foarte amuzant articolul. Felicitări si succes!
Mulțumesc mult! :*
Vreau sa-i cumpar si eu baietelului meu unele cu pisicute, floricele, etc.
Sigur va fi încântat. 🙂
Și eu am o ștampilă Colop mereu în geantă. E practică și rezistentă la ștampilat.
Aşa este. Sunt foarte bune. 🙂
hi hi, treaba cu angajatul lunii e chiar ingenioasa! adevarul e ca o stampila e destul de practica, mai ales daca imprumuti carti, dar tot la copii le vad cea mai mare utilitate. asta atata timp cat nu ai o afacere proprie. acolo se schimba lucrurile…
La o afacere e indispensabilă. Dar, e utilă în fiecare zi. 🙂
Ce articol frumos şi amuzant în acelaşi timp?? Ce idee interesantă, să foloşeşti ştampilele în atâtea moduri! Se pare că nu sunt doar pentru acte?
Foloseam ştampile când eram mai mică, acum nu prea le mai am cu ele :))
Mulțumesc mult! Da, la noi chiar se utilizează mult.
spor la stampilat… avem si noi cateva cu care am stampilat inclusiv peretii 🙂
ne plac si noua, adultilor!
Păi trebuie şi pereții să capete atenție. ???
Mi-as lua si eu o datiera! Mereu incurc pungutele din congelator!
Fain tare articolul!
Succes la competitia SuperBlog!
Ți-ar fi de mare ajutor! 🙂
Ce m-a amuzat acest articol. Foarte tare faza cu ștampilele roz pe documentele importante. Se pare că nu e atât de greu pentru copii să facă rost de niște zâmbete.
E cel mai ușor, pentru ei. 🙂
Ce soț drăguț ai! Îmi doresc sa primesc și eu o ștampila cu numele meu și senmnatura blogului
Dacă nu o primești, fă-ți un cadou, singură! 🙂
M-am distrat la articolul tau, foarte ingenios si fain articolul.
Mulțumesc mult! 🙂
Eu mi-am facut stampila cu adresa blogului si stampilez toate bucatelele de hartie, ale mele, ale prietenilor. Asta cand nu o folosesc in mod serios, pe post de carte de vizita.
E foarte utilă o ştampilă cu numele blogului. 🙂
Un articol farte amuzant si mi-ar fi placut sa primesc si eu un act stampilat de Amira. Sa vad eu pisicute zambitoare cu siguranta mi-ar fi facut ziua mai buna
Sau cățeluși… la alegere. ??
Cand eram mica unchiul meu avea o stampila cu numele lui si "biblioteca personala". Nu cred sa ma fi uitat cu mai mult jind la vreun obiect intreaga mea copilarie. De atunci am vrut sa am si eu biblioteca mea si stampila mea, desi nici macar nu incepusem clasa 1 si citeam pe litere. Acum fetita mea are stampila la fel, desi cred ca eu am fost mult mai entuziasmata decat ea!
În general, aşa se întâmplă. Ne entuziasmăm noi mai tare. :))