Slow motion – Catia Maxim – Recenzie
De multe ori vă spuneam cât de dezamăgită sunt când am așteptări foarte mari de la o carte și lectura nu se ridică la nivelul așteptărilor. Cum îmi promit de fiecare dată să nu mă mai avânt cu capul înainte, să nu mă mai entuziasmez, pentru că voi fi dezamăgită.
Azi, nu vreau să vă povestesc despre o astfel de situație, ci despre opusul ei. 🙂 V-am speriat puțin, nu-i așa?
Când m-am apucat să citesc Slow motion, nu știam nimic despre carte. Descrierea de pe spate vagă, coperta puțin anostă (cu iertare să îmi fie). Recunosc, că mă așteptam să nu fie cine știe ce carte. Ei, bine, m-a surprins plăcut. Am descoperit o carte bine scrisă, cu o poveste frumoasă, un stil cursiv și plăcut, o carte care transmite. Să tot fiu surprinsă așa, că nu mă supăr.
Smara și Adrian sunt un cuplu ca multe altele. Nu mai au nimic în comun de mult prea mult timp, dar continuă să trăiască împreună, deși separat, din obișnuință, din teama de nou, din comoditate. Adrian o înșeală de ani de zile și Smara este perfect conștientă. Totuși, viața lor continuă ca și cum nimic din toate astea nu s-ar întâmpla. Serile când iau cina, par o familie normală. Însă nu sunt, deloc.
Adrian are o relație cu Corina de câțiva ani. Dacă, la început îl atrăgea, acum mai mult îl agasează. Vrea ea să se transforme în soție, vrea să îl ia de lângă Smara, îl vrea cu totul. Când rămâne însărcinată, totul este un haos. Nimeni nu a planificat asta, însă copilul devine o unealtă pentru planurile ei.
Smara se lasă în voia sorții și se bucură de o relație fără nicio obligație cu Jean Paul, un francez cu care se vede câteva zile odată la 2 ani. Un om despre care nu știe mai nimic, care îi trimite periodic bilete de avion spre o destinație în care ea nici nu visa să ajungă, cu îndemnul de a se lăsa în voia sentimentelor și de a se bucura de clipa prezentă.
În timp ce Smara se bucură de niște zile superbe și fără griji în Marrakech, pe Adrian îl chinuie gândurile negre într-un București la fel de deprimant ca și starea lui. Să se fi întors oare roata și toată suferința pe care i-a provocat-o Smarei s-a răsfrânt acum asupra lui?
Ce îi mai ține pe cei doi legați unul de celălalt? Cum mai pot conviețui doi oameni care s-au îndepărtat de mult prea mult timp? De ce este nevoie să spună Stop?
Mulțumesc, Editura TracusArte! Puteți achiziționa cartea de aici.
Please follow and like us:
Da, ai dreptate, coperta nu transmite absolut nimic si asta e cea mai buna dovada ca niciodata nu trebuie sa judecam o carte dupa coperta. Felicitari pentru recenzie
De cele mai multe ori judecăm. Mă bucur că acum am fost surprinsă plăcut.
Mi-o doresc și eu! O sa-ti dau unfollow înainte să dau faliment ?
Nu te cred. :)))