Azi este despre și pentru copii.
Pentru că am învățat să fac poezioare și povestioare la comandă și pentru că Amira m-a rugat să le arăt poezia asta și altor copii, mă conformez.
Nu aruncați cu roșii! 😀
Șoriceii hoțomani
Într-o zi, un șoricel
Necăjit, ca vai de el,
Căuta cu disperare
Doar o gură de mâncare.
Și cum tot plângea de foame,
S-a-ntâlnit cu Văru’ Fane,
Care-i șoricel de soi,
Gras, frumos, mereu vioi.
– Ce faci, vere, necăjit?
Spune-mi mie…ce-ai pățit?
– Păi ce să fac, dragă Fane?
Cum se vede! Mor de foame.
– Vere, stai că se rezolvă!
Știu un loc de mare stofă:
Lapte proaspăt, brânză bună,
Și pisica e bătrână.
Nu se mișcă de pe pat,
Nici măcar pentr-un cârnat.
Nimeni nu ne va vedea,
De furăm și noi ceva.
Și-au plecat ei burucoși,
Cu gândul la caltaboși,
La brânză și la cârnați,
Și proaspeți, și afumați.
Și-au mâncat pe săturate,
Nu o gură, ci din toate.
Bucuroși că pisicuța
Doarme dusă, sărăcuța.
Please follow and like us:
Frumoasa poezia si nostima 🙂
Felicitari!!
Mulțumesc!
Frumoasă poezia, felicitări! dar cine este autorul?
Eu 😛
Wow! Felicitări! Chiar e frumoasă, poate ne incanti si cu alte poezii.
Mulțumesc! 🙂
Ce bine sună! Felicitări! ?
Mulțumesc!
O poezie foarte frumoasa❤❤❤
Mulțumesc!