Ursulețul Martinică papă miere cu pâinică

Ursulețul Martinică papă miere cu pâinică

Ursulețul Martinică

S-a trezit de dimineață

Și-a făcut o gustărică

Și-a plecat până la piață.

Și, când trece prin pădure

Gălăgie, zarvă mare…

După fragi și după mure

Țipă toți, în gura mare.

Ce se-ntâmplă, frățioare?,

Îl întreabă pe arici.

De ce țipă-n gura mare

Toți cei adunați aici?

Vai de mine, Martinică!

N-ai aflat ce s-a-ntâmplat?

Lupul mare, fără frică,

Toate fructele-a furat.

Și-acum noi, sărmanii, oare,

Ce ne facem fără hrană?

Vom muri, pe rând, de foame

Sau răpuși de vreo răceală.

Ne-a privat de vitamine

Și de-a noastră sănătate.

Vai de mine, și de mine

Nu mai am imunitate!

Și cu asta, Aricică

Se puse iar pe bocit,

Lăsându-l pe Martinică

Nițeluș nedumerit.

Păi, când au atâta miere

De salcâm, gustoasă foc

Și tone de caramele

El nu-și face griji deloc.

Mierea-i bună, sănătoasă,

Are multe vitamine.

Unde pui că-i și gustoasă

Și simplă, dar și pe pâine.

Ce să zici de caramele

Care-s pline de polen,

De mănânci nonstop din ele

Nu te-ai mai opri de fel.

Cât despre imunitate,

Cred că știe orișicine

Că mierea e sănătate

Și că are vitamine.

Dragii copii, are dreptate

Ursulețul Martinică.

Dacă vreți imunitate,

Mâncați miere pe pâinică!

* Poezie inspirată de Ursulețul Martinică cel plin cu miere, primit de la Apidava și Brander, pentru a pregăti copiii de anotimpul rece. Caramelele cu polen au dispărut imediat din peisaj, mâncate atât de pici, cât și de mămici. Orice asemănare cu realitatea nu este întâmplătoare!

Please follow and like us: