Când a devenit sinceritatea un defect?
Stăteam azi și mă gândeam (Da, uneori mai și gândesc. Nu des, ce-i drept!) la sinceritate. În ultimul timp, mi se pare că e atât de rară, încât e transformată în defect. Când și de ce a devenit sinceritatea un defect? Când am învățat să ne punem un zâmbet de complezență și să ne mințim frumos?
Sunt sinceră și mi-o asum. Nu îmi place să jignesc sau să dau cu bâta-n baltă (dacă uneori dau fără să vreau, cu iertare să îmi fie), dar mereu îmi voi spune părerea sinceră, atâta timp cât sunt întrebată.
De ce este sinceritatea un defect?
Am fost felicitată de multe ori pentru sinceritate, prin comentariile articolelor mele. Atunci am început să îmi pun un semn de întrebare. Cât de rară este sinceritatea în opinii, dacă ajungi să fii felicitat pentru ea, doar pentru că ai recunoscut că nu ți-a plăcut o carte sau nu ți s-a potrivit o cremă?
Multe persoane, din prea multă diplomație, ocolesc sinceritatea. Nu spun că mint, Doamne ferește! Doar că aleg să nu specifice anumite lucruri, ca să nu îl supere pe celălalt. Eu nu voi face asta. Înjurați-mă, aruncați cu roșii, dar voi fi sinceră în continuare. Chiar dacă asta înseamnă că poate voi pierde colaborări. Chiar dacă asta înseamnă că unii se vor supăra pe mine. Chiar dacă voi fi privită ca o ciudată. Asta sunt, cu asta defilez!
Suntem diferiți și este absolut imposibil să ne placă tuturor aceleași lucruri. Avem percepții diferite asupra vieții, trăim în medii diferite, alături de oameni diferiti. De ce am vrea să fim identici în opinii?
Pentru un blogger (și nu numai), sinceritatea mi se pare esențială. Bineînțeles, dacă vrei să te mai și citească cineva. Dacă te citești doar tu dimineața, la cafea, poți fi cum vrei tu să fii. 😀
De multe ori sunt considerată rea, a dracului, scorpie și alte asemenea doar pentru că nu plec capul și nu îmi țin gura închisă. Nu suport oamenii care se cred superiori și care încearcă să îți impună părerile lor cu forța. Așa că, eu voi fi sinceră în continuare.
Dacă sinceritatea e un defect, nu vreau să fiu perfectă!
Denumirea blogului meu, Ups!, de aici se trage. De la modul meu direct a fi si de la sinceritatea, care, din pacate, pentru multi devine un afront, pentru ca , adevarul, de multe ori e fooarte incomod. Însă, din fericire, există şi mulţi oameni care au valori şi apreciază sinceritatea, ceea ce este şi normal. Ooo, pot concura la Miss Bitch! :))) Felicitari pentru marele punct pe i!!!
Ne batem pe locul 1? :)))
:))) Ohaaa, va fi competitie!
Și eu obișnuiesc să deranjez cu sinceritatea mea, dar chiar nu-mi pasă. Aleg să fiu sinceră și pe blog și in offline.
Bravos! <3
E mult nai important ca oamenii să aibă încredere în ceea ce spunem, decât o colaborare. Lucrurile pot și spuse și într-un mod frumos, nu suport persoanele care se ascund în spatele cuvântului “sincer” ca să fie cruzi sau nesimțiți. Nu e cazul aici, desigur, dar are legătură cu sinceritatea.
Asa e, Adriana, dincolo de onestitatea opiniilor noastre, nici eu nu-i agreez pe cei care pretind ca sunt sinceri, doar ca sa dea cu parul, cand nu le-a cerut nimeni, de fapt, parerea. 🙂 Se intampla adesea sa vezi astfel de indivizi, in viata cotidiana.
Oamenii de genul nici eu nu îi suport. Poți fi sincer și diplomat, nu trebuie să arunci cu rahat în toate părțile.
Suntem diferiți ,nu suntem și nu avem cum să fim la fel unul cu celălalt ,unul gândește într-un fel ,altul în alt fel ,dar este bine să spunem părerea noastră ,a fiecăruia ,nu să zicem așa ca să fie bine ,să părem ceea ce nu suntem ca să dăm bine la public ,eu una când a trebuit să-mi zic părerea am zis ceea ce am simțit ,nu m-am luat după nimeni .
Mă bucur să aud asta.
Citisem undeva ca prea multa sinceritate inseamna obraznicie, asa ca eu una am tras frana de mana de cativa ani de zile si prefer sa tin pentru mine anumite pareri pe care mi le formez despre o persoana sau un lucru. 🙂
Eu cred că depinde mult cum spui lucrurile. Poți fi sincer și diplomat. 🙂
Sinceritatea nu poate fi un defect, mai ales atunci cand ai colaborari si trebuie sa iti dai cu parerea despre un produs, fie el ce-o fi. Eu, pe blogul meu, am ales sa nu am colaborari si sa prezint doar acele carti si produse pe care eu le recomand, considerandu-le de calitate. Este tot sinceritate, nu pot sa recomand ceva ce mie nu imi place. Nu am absolut nimic de castigat, este decizia mea sa impartasesc ceea ce mie mi s-a parut bun (aici intra, ca la oricare, o componenta subiectiva). Ma bucur sa vad acest lucru, pareri oneste, asumate.
Clar, ce mie mi se pare bun, ție poate să nu îți placă și invers. Totul ține de cum alegem să ne prezentăm opiniile.
Ouukey!
Am promis și iată-mă aici cu vorba dată cu tot. Scuze pentru ce voi spune sau mai degrabă scrie! Eu sunt sincer fără să motivez.
Ok…
Am să încep așa…
Multe felicitări pentru articol! Mi-a plăcut ca o lectură ușoară, foarte ușoară aș spune. Așa ca pentru seara!
Felicitări pentru faptul că-i anunți din timp pe amatorii de opinii pozitive, de „nu mă scoate din mood, frate! Că o să îmi meargă ziua prost” că nu te pricepi la vorbe dulci doar de dragul gustului.
Felicitări de asemenea pentru faptul că îți asumi o astfel de atitudine.
Deci, felicitări pentru asta, Cătălina! Mi-a plăcut mult.
Acum…
Ca să îți asumi această atitudine de „Miss Bitch”, nu ai demonstrat prea mult aici. Articolul și mai ales vocea sunt mult prea „light”.
Din titlu (mișto, recunosc, mi-a plăcut, ți-am spus, „îl ador!”), am înțeles că va fi ceva hard, cu capete în gură, cu sânge pe pereți, cu d-astea…
N-am văzut nimic din astea aici.
Ok, o pun pe seama faptului că ești fată. Dar tot o trec la minusuri că eu sunt sincer.
Apoi ceea ce m-a enervat (oarecum), că m-a luat prin surprindere a fost chestia cu „suntem diferiți deci…”.
Oh, my God!
Ce tigaie mi-am luat în cap!
Păi așa mă, și fără să mă anunți? Ce are asta de-a face cu o atitudine mincinoasă?
Adică unii din noi spunem adevărul dar mai sunt și ăștia care mai mint, că deh, ei sunt diferiți? Așa?
Uh!
Modificarea adevărului e minciună. Punct.
MINUS!
Și ce a fost aia cu „(Da, uneori mai și gândesc. Nu des, ce-i drept!)”
Ce e asta?
NU TE SUBAPRECIA NICI ÎN GLUMĂ că vor începe și alții să o facă.
MINUS!
Trăim într-o lume în care imaginea e mai importantă decât adevărul și în calitate de blogger nu ai cum să te sustragi acestui fapt dacă vrei să câștigi de pe urma muncii tale. E de înțeles de ce majoritatea aleg calea jumătăților de adevăr. Problema reală este că asta se reflectă automat în viața lor și a celor din jurul lor ducând la o pandemie a neadevărului.
E trist dar hei, pământul se învârte în continuare.
Adevărul este că sinceritatea e un lucru rar precum ai spus și că tot aceasta îți oferă o identitate aparte făcându-te să ieși din mulțime ca o „aceea știe ce spune!”
Contează imaginea pentru tine?
Uite ce cred eu, Cătălina, nu știu dacă îți permiți. Sincer!
Ai copii și cred că bunăstarea lor e mai importantă decât orice.
Acele colaborări pe care eventual le vei pierde vor fi putut aduce zâmbetul pe chipul copiilor tăi eventual.
Fii deci sinceră cu asta și dă-mi o replică. Hai că merit, chiar da.
Ca să îți permiți să fii sinceră (în totalitate sinceră pe blogul personal, trebuie să ai un blog de opinie. Să fie complet autonom.
Uh!
Felicitări încă o dată, Cătălina!
Aoleu, Alex! E mai lung comentariul tău decât articolul meu. :))) O să încerc să îți răspund punctual, sper să nu îmi scape nimic.
Îmi pare rău că te așteptai la sânge și alte asemenea. Eu sunt o drăguță, așa că spun lucrurile zâmbind, în stilul meu. Scot ghearele cu adevărat în alte situații.
Faza cu oamenii diferiți cred că ai înțeles-o total diferit față de ceea ce voiam eu să transmit. 😀
Nu mă subapreciez, doar sunt capabilă de autoironie. 😀 E chiar amuzant.
Eu cred că îmi permit să fiu sinceră și pe un blog pe care am colaborări. Asta ar trebui să facă toată lumea. Pe unele le pierd, vin altele, zâmbetul rămâne pe fețele copiilor, zău. Totuși, așa cum am spus și în articol, a fi sincer nu este egal cu a arunca cu noroi. Poți fi sincer și în același timp dimplomat, politicos, ba chiar drăguț.
În altă ordine de idei, îți mulțumesc pentru comentariul sincer!
Eu zic ca e important sa iti poți susține punctul de vedere. Indiferent cât de sincer e. Cam acolo iti dai seama cât de sincer e cel care l-a aruncat
E foarte bine sa fim sinceri, in primul rand ca oameni dar e de inteles ca uneori “meseria” cere sa ridici un produs in slavi, sau cel putin se aplica cand tu ai de castigat din asta. Eu prefer sa fiu sincera si sa zic si partile bune si cele rele.
Mi se pare cel mai corect așa. Orice lucru are părți bune și mai puțin bune, în funcție de percepția fiecăruia…
sinceritatea este buna, trebuie sa recunosc… cateodata supara si raneste, sa nu abuzam de ea… scorpio :)))
Si eu cred ca ar trebui sa fim mai sinceri si sa spuenm lucrurilr pe nume. Bineinteles, intr-un mod placut si constructiv.
Sinceritatea e un defect de cand oamenii nu mai stiu sa accepte adevarul si sa fie corecti.
Cat de frumos ai scris, mereu imi place si mie sa fiu sincera, chiar daca uneori doare.
Si eu sunt sincera si spun lucrurilor pe nume, nu imi pasa daca pe cineva deranjeaza, eu imi asum ceea ce spun.
Ohhh!!! De câte ori și cât am pierdut în viață cu sinceritatea mea!!! Și???
Crezi că m-am ”vindecat”? Nup.
Despre colaborări??? Am pierdut și aici, deși uneori contau și cei 50 lei care mi-i ofereau. Dar, asta este, eu chiar nu pot fi altfel. Și dacă nu m-am schimbat până acum (știi ce spun!), de acum înainte nici atât.
Am observat chiar și printre noi, persoane cărora dacă le scrii opinii sincere, sunt deranjate.
Probabil că va trebui să mă limitez. Discuția însă poate continua pe această temă, mult mai mult. Poate, offline, cândva, o dată… 🙂
Într-adevăr, discuția poate fi lungă și tare mi-ar plăcea să o dezvoltăm la o cafea. Pierdem pe o parte, câștigăm pe alta. Eu așa zic. 😀
Cred ca sinceritatea e un subiect tare controversat. Vrem ca oamenii sa fie sinceri cu noi, dar sa nu ne zica ceva ce nu vrem sa auzim. Atunci, s-ar putea sa nu ne placa si sa o considera rautate sau defect.
Apreciez sinceritatea, dar nu pot spune ca am fost mereu sincera sau cu alte cuvinte, nu pot spune ca am zis mereu exact ceea ce am gandit, cum am gandit. Sunt momente in care diplomatia merge inainte?
Sinceritatea nu este un defect, este o mare calitate! Si eu prefer sa fiu sincera decat sa mint. Iar in ceea ce priveste produsele daca nu-mi place ceva, incerc sa o spun intr-un mod delicat.
Sinceritatea este de multe ori privita ca un defect de persoanele care nu o cunosc…ceilalti o apreciaza!
Sinceritatea in viata este utila si normala, dar multi reactionam negativ cand suntem fata in fata cu ea. In online sinceritatea pare cam ascunsa, mascata… din pacate. Si eu ma gandeam ca multi bloggeri probabil nu sunt asa sinceri.
Nu stiu cum sa-ti zic, dar si eu sunt tot asa. Nu-mi place sa fiu luata de … si prefer sa spun oamenilor in fata ceea ce cred despre ei sau sa raspund sincer atunci cand mi se cere parerea. Nu toata lumea apeleaza sinceritatea si mi-am auzit si eu vorba de genul scorpie
Sinceritatea pentru mine nu este un defect, eu cred ca ar trebui cu totii sa fim cel putin sinceri cu noi daca in rest purtam o masca care ne va afecta 🙁
Sinceritatea este o valoare pe care cu totii ar trebui sa o respectam! Mi se pare un lucru de bun simt- atata timp cat eu sunt sincera mi se pare ok ca si ceilalti sa raspunda cu aceeasi moneda 🙂