Povestea domnului Portocală
— Abia aștept, abia aștept!, se bucura ursulețul cel pufos, scoțând capul din culcușul lui improvizat. Azi îmi voi cunoaște noul prieten.
Din toată gașca de ursuleți, el era cel mai fericit. Iubea copiii. Le iubea mânuțele pufoase, care îl mângâiau când treceau pe lângă el prin magazinul Smyk. Le iubea glasurile pline de veselie și chiote și felul în care se bucurau de orice lucru mărunt. De pe raftul în care stătea, îi urmărea zi de zi, numărând clipele până când va ajunge în casa noului prieten. Vorbea atât de mult despre copii, încât ceilalți ursuleți de pluș îl evitau. Dar ursulețul nostru nu se supăra. Știa că va veni ziua cea mare. Iar acum venise.
Doamna cea drăguță îl puse într-o cutie mare, alături de alți ursuleți. Știa că urmează să ajungă la un eveniment, dar nu prea înțelegea el cu ce se mănâncă asta. El voia doar un copil. Un copil lângă care să doarmă, să se joace, să mănânce. Nu înțelegea de ce mulți ursuleți erau triști că părăseau magazinul. Îi aștepta o aventură uimitoare.
Pe drum, legănat de mersul mașinii, ursulețul nostru adormi. Când se trezi, era singur. Simți două mânuțe cum îl scot cam cu forța din locul lui confortobil și mormăi morocănos.
— Hei, dormeam!
Dar apoi uită totul când văzu zâmbetul copilului. Era un băiețel cu un zâmbet năstrușnic, parcă mereu pus pe șotii. Ah, câte năzdrăvănii vor face împreună. Îl strângea în brațe mai să îl sufoce și ursulețul ar fi stat o viață acolo.
— Cum te cheamă, ursulețule? Nu ai nume? Vrei să îți dau eu unul?
Ursulețul dădu din cap încântat, fericit că va primi și el un nume. Poate îl va chema Mormăilă, sau poate Bruno, sau poate…
— O să te cheme domnul Portocală și vei fi cel mai bun prieten al meu. Eu sunt Darius. Vrei o felie de chec?
— Nu știa ce înseamnă portocală, dar i se părea cel mai frumos nume din lume. El era domnul Portocală, prietenul cel mai bun al lui lui Darius. Și urma să mănânce chec. Dar oare ce era checul? Nici nu conta. Alături de Darius, era pregătit să cucerească lumea…
Ce poveste frumoasa are Domnul Portocala! Iar pozele sunt minunate!
Ce frumos ?
Domnul portocala pare minunat și foarte pufos!
Consider că nimeni, niciodată, nu este prea mare pentru jucării :). Frumoasă poveste.
Ce poveste frumoasa aveti. Si noi ne bucurăm de domnul Portocală. Prietenul nostru .
Cum să nu fie încântat domnul Portocală lângă așa băiețel drăgălaș?! Se vede că duce o viață grozavă lângă Darius!
Te poți face scriitoare. ? ? Si fiicamea are același ursuleț. ?
Cât de frumos! Felicitări pentru minunată poveste. Mi s-a făcut pielea de găină :))
M-am topit toata, cat imi place. Domnul Portocala e un rasfatat si impreuna sunt grozavi. <3 Sa stii ca nu am uitat de interviu, doar ca am avut niste zile si nu am apucat sa scriu intre el si celalalt. L-am programat, insa pentru luni. 🙂
Ce frumos! Mi-a plăcut mica povestioara.
Foarte frumoasa povestioara ?
Tare frumos ai povestit! Îmi place numele ales. Darius e un minunat și un șugubăț!
Încep să-l cam îndrăgesc pe simpaticul Domn Portocală! M-a cucerit povestea!
Ma bucur sa vad ca Darius este atat de atasat de acest ursulet!
O poveste care mi-a mers la suflet și mi-a trezit amintiri. Parcă îl văd pe cel mic cu ursulețul care era cât el, târându-l după el de o ureche, peste tot.
Să fie sănătos! E clar ca vor fi cei mai buni prieteni!
Dragul de el cat este de scump! La fel s-a bucurat si Jasmine de ursulet!
Frumoasa poveste!