Tăcerea frunzei – Nicoleta Tudor

Poezie. Într-o lume nebună, într-o goană continuă, faceți-vă timp de frumos! Faceți-vă timp de poezie și vise, de speranță și rime. De fiecare dată când citesc (sau scriu) o poezie, îmi dă o stare de bine. La fel a fost și când am citit cartea Nicoletei Tudor, Tăcerea frunzei. Nu este prima ei carte de poezii pe care o citesc, Dincolo de nori încântându-mă și făcându-mă să zâmbesc.

De fiecare dată când citesc poeziile Nicoletei, nostalgia mă învăluie. Îmi plac poeziile cu rimă, poeziile clasice. Simt că transmit mult mai bine sentimente, trăiri, dorințe. Tocmai de aceea îmi plac și poeziile ei. Dar, nu voi face critică literară pe cartea ei de poezii. Poeziile nu ai cum să le povestești, să le explici. Pot doar să îți placă sau nu.

Vă las mai jos o poezie din volumul Tăcerea frunzei, pe care îl puteți achiziționa de aici.

Eu… tu… noi – Nicoleta Tudor – poezie din volumul Tăcerea Frunzei

Eu am cuvântul, tu îl inspiri

Tu ai tăcerea, eu o trăiesc,

Eu am alintul, tu ai trăiri,

Tu ai blândețea, eu o trăiesc

Eu sunt aici, tu ești mereu,

Tu ești un zâmbet, eu veselie,

Eu sunt cu tine, tu ești al meu,

Tu ești furtună, eu armonie

Eu sunt zglobie, tu serios,

Tu taci mereu, eu debordez,

Eu sunt plăcută, tu ești frumos

Tu realist, iar eu visez.

Eu am cuvântul, tu îl asculți

Tu ai tăcerea, eu o ador,

Eu am alintul, dar tu miști munți,

Tu ai blândețea, eu mor de dor.

Please follow and like us: