Când au trecut 3 ani, copile?

Ți-am spus Punctuleț, pe când erai încă ascuns în burta mea care creștea văzând cu ochii. Jucai fotbal cu ea în fiecare zi și am știut, încă de pe atunci, că nu vei sta locului nicicând.

Oh, Doamne, când au trecut 3 ani? Trei ani plini de ghidușii și de energie, de perle care mai de care mai amuzante, de genunchi juliți, de copilărie. Ai, crescut, nu mai ești bebelușul mic și rozaliu, care trăgea cu poftă la sânul meu. Și acum tragi… de păr, de lucrurile din calea ta, ca să te amuzi că au căzut, de florile din vază.

Îmi spui că ești cuminte din când în când, dar probabil că eu nu am fost prezentă în momentele alea. Te cert și țip la tine și tu vii și mă pupi, spunându-mi că sunt cea mai bună mamă din lume. Fix atunci, fix în momentul ăla îmi dau seama că mă joci pe degetele tale mici, dar nici că-mi pasă. Cum pot să te mai cert? Cum?

3 ani de fericire cu Darius

3 ani în care am dormit doar câteva ore pe noapte. La început pentru că te trezeai să mănânci, iar acum pentru că ai atâta energie încât nu pot face nimic cât ești tu treaz. 3 ani de fericire maximă, cu doi copii frumoși și cuminți… nu.

Toți pereții sunt scriși, iar tu îmi spui că mi-ai scris pe ei o scrisoare cu “Dlagă mami”. Îmi ascunzi lucrurile în cele mai neobișnuite locuri și apoi uiți și tu unde le-ai pus. Te găsesc cățărat pe calorifer, pentru că vrei tu să te uiți pe geam. Îmi e și frică să mă duc la baie, când sunt doar cu tine, pentru că nu știu ce năzbâtie poți face într-un minut cât lipsesc.

De 3 ani, parcă stau lângă o bombă cu ceas. Emani numai veselie și iubire și o aștepți pe sora ta în prag, când vine de la școală să o întrebi: Ai venit, pisicuțo?

Datorită ție, ne aducem aminte să ne bucurăm de viață. La mulți ani, copile! De fapt, la mulți ani, bărbate de 3 ani!

Please follow and like us: